Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - D. Sigiliile instituţiilor ecleziastice
228 Hrip. Anul 1768 gravat în legenda sigilară a parohiei Satu Mare poate fi interpretat ca un recurs la primele tentative de înfiinţare a unei parohii româneşti în Sătmar în timpul preotului şi dascălului Dimitrie Ivaşcu, după cum anul 1800 semnifică înfiinţarea oficiului protopopial Satu Mare, parte constitutivă a vicariatului greco-catolic din Satu Mare (înfiinţat în 1776) din cadrul Episcopiei greco-catolice de Muncaci. în privinţa simbolisticii putem remarca predominanţa sfinţilor protectori, cărora le-a fost închinat şi hramul bisericesc, precum şi scene din iconografia religioasă. Dacă în sigiliile parohiilor de la nord de Someş simbolistica este mai variată: Sf. Mihail, Sf. Nicolae, Sf. Paraschiva, scena Naşterii Maicii Domnului, Sf. Maria, etc., în cele situate la sud predomină, cu unele excepţii, Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, semn că odinioară parohiile româneşti sătmărene se găseau sub autoritatea episcopilor de la Mănăstirea „Sf. Mihail“ din Peri (Maramureş). Surprinzătoare este însă gravarea inversată a celor două personaje: Sf. Gavril cu balanţă în partea dextra, Sf. Mihail cu sabie în senestra, desigur o greşeală a gravorului. în sigiliile parohiilor din comitatul Solnocu de Mijloc cei doi arhangheli susţin un glob. Când parohiile din Oaş şi-au reînnoit tiparele sigilare în anul 1848, marea lor majoritate şi-au modificat simbolurile, după cum şi hramul bisericesc. Parohiile diecezei orădene au procedat la reînnoire după 1860, dar simbolurile au fost conservate pe mai departe. Ca formă, sigiliile parohiilor din dreapta Someşului sunt rotunde, ale celor din stânga ovale, dimensiunile fiind foarte apropiate, primele având, în general diametrul de 30 mm, celelalte dimensiunile 26x32 mm Această constatare ne întăreşte, în plus, convingerea că tiparele sigilare au fost executate în două centre meşteşugăreşti, de către aceeaşi meşteri gravori, la comanda centralizată a celor două dieceze. Presupunem că aceste centre ar fi
