Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
stânci. Acest tipar, având legenda: SIGILLUM CIVITATIS MEDIO MONTANENSIS 1644, a fost în uz până la mijlocul secolului al XVIII-lea71. Sigiliul timbrat îl găsim şi pe o scrisoare din 15 iunie 1667, adresată oraşului Sătmar către judele Michael Sinka şi juraţii din Baia Sprie72. Pe un act din anul 1763 este aplicat un alt sigiliu, oval, cu dimensiunile 33x36 mm. Muntele este alcătuit acum din unsprezece stânci suprapuse, iar minerii lucrează cu dălţi. în partea superioară a câmpului sigilar au fost gravate motive vegetale. Legenda sigiliului: SIGIL/LUM/ LIB/ERAE/ AC REGY/AE/ OPP/IDI/ MON/TANI/ FELSŐ BÁNYA 148473. Suntem de părere că anul gravat în legendă trebuie să fie 1464, an în care Matei Corvin acordă oraşului Baia Sprie stemă proprie74. Convingerea noastră e întărită şi de prezentarea acestei variante de sigiliu, din 1464, în revista de specialitate „Turul“ din 190275. Această ultimă variantă de tipar sigilar a fost folosită la validarea actelor până la finele veacului al XVIII-lea, chiar şi în cel următor, cum a procedat şi magistratul oraşului Baia Mare cu tiparul având gravat în legendă anul 1483. Trecerea la tiparul cu legenda în limba maghiară s-a realizat în anul 1848. Pe o chitanţă emisă la 13 iunie 1861 apare un sigiliu timbrat, oval, 28x33 mm, cu legenda: FELSŐBÁNYA BÁNYA VÁROS PECSÉTJE 184 876. Această variantă de sigiliu rămâne în uz până în anul 1862. Pe mai multe documente am identificat sigilii noi, rotunde, cu diametrul de 37 mm., imprimate în tuş albastru şi violet, având legenda: SZ/ABAD/ KIR/ÁLYI/ FELSŐBÁNYA BÁNYA VÁROS PECSÉTJE 1222. Compoziţia din emblemă a rămas neschimbată, susţinută de o terasă sub care apare inscripţia: „ MEGUJITTATOTT 1862“ (reînnoit. 1862). Semnificaţia anului 1222 din legendă nu a fost explicată nici în ziua de azi. Borovszky Samu, în capitolul privitor la Baia Sprie din monografia comitatului Satu Mare, aminteşte că mai existau la vremea respectivă (1908 n.n) în arhiva oraşului doar zece privilegii vechi,
