Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
119 multe din ele distruse sau dispărute, şi opt tipare sigilare, asemănătoare cu primul tipar din argint confecţionat la sfârşitul secolului al XV-lea sau începutul celui următor. Două dintre tipare au gravate şi anul: 1222, respectiv 1464, fără a putea explica semnificaţia lor. Numeroşi colonişti germani au fost aduşi aici după invazia tătarilor din 1241 de către regele Bela al IV-lea. în număr ceva mai redus au fost însă colonizaţi şi înaintea acestui eveniment. Provenind din zone tradiţionale în domeniul mineritului, experienţa lor a însemnat foarte mult pentru regalitatea ungară, în exploatarea bogatelor zăcăminte din Baia Sprie. Oaspeţii germani colonizaţi în Transilvania în secolele XII-XII1 au beneficiat de o serie de privilegii acordate de către regi, îndeosebi Andrei al II-lea. Printre altele amintim că şi germanii din Mintiu au beneficiat de un asemenea privilegiu în anul 1230. Când Baia Sprie obţine un important privilegiu din partea lui Ludovic I la 1 martie 1347, prin care se fixează rânduieli identice privind mineritul în Râul Domniţelor (Baia Mare) şi Muntele din Mijloc (Baia Sprie) şi este numit un şpan cameral comun, sunt confirmate şi întărite privilegiile anterioare „a tempore immemoriali“ 78. Considerăm, prin urmare, că şi primii meşteri şi lucrători mineri germani au fost răsplătiţi de regele Andrei al 11-lea cu un astfel de privilegiu acordat în anul 1222, dar care s-a pierdut cu prilejul amintitei invazii. Putem constata numeroase similitudini între peceţile oraşelor miniere Baia Mare şi Baia Sprie chiar de la apariţia lor. De altfel şi evoluţia lor istorică prezintă numeroase elemente comune: primele privilegii sunt comune, au avut chiar jude primar comun în 132979, statut juridic asemănător s.a. Compoziţia heraldică din sigiliile oraşului Baia Sprie, cu modificări nesemnificative, a rămas neschimbată peste secole. De remarcat şi în acest caz grija deosebită a autorităţilor politico-administrative pentru protejarea vechilor tipare sigilare, conservate până în zilele noastre şi adăpostite în Muzeul judeţean Maramureş.
