Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
104 B. SIGILIILE ORAŞELOR ŞI TÂRGURILOR SĂTMĂRENE Apariţia sigiliilor de oraşe şi târguri se înscrie ca o consecinţă firească a începuturilor şi dezvoltării treptate a vieţii urbane medievale în contextul unei evoluţii ascendente a societăţii în profil economico-social. Stemele orăşeneşti au apărut pentru început în sigiliile oraşelor, fiind utilizate mai pregnant în timpul dinastiei angevine, ulterior se vor generaliza sub huniazi. De fapt, prima donaţie cunoscută de stemă orăşenească are loc în anul 1369, când regele Ludovic I conferă oraşului Caşovia dreptul de a utiliza stema pe steagul oraşului şi de a fi gravată pe pecetea secretă1. Existau însă sigilii orăşeneşti cu mult mai vechi: Seghedin - 12002, Buda - 13423, Sătmar - 13234, Sibiu - 13235, ş.a. Având iniţial statutul de târguri, oraşele transilvănene vor dobândi stemă proprie prin donaţii ale regilor sau principilor: Baia Sprie de la Matei Corvin în 1464, Baia Mare tot de la Matei Corvin în 1481, Oradea de la Christo for Báthory în 1580 şi Rudolf al Il-lea în 1600, Tîrgu Mureş de la Gabriel Bethlen, Salonta de la Ştefan Bocskay în 16056, Sătmarul unificat cu Mintiul de la regele Carol al III-lea în 17217. Târgurile au folosit şi ele de timpuriu peceţi proprii pentru validarea actelor oficiale. Cele mai vechi peceţi cunoscute de târguri par a fi ale Pîncotei, aplicat pe un document din anul 1396, şi Lipovei, din primul sfert al veacului al XV-lea, ambele situate în fostul comitat Arad8. Oraşele şi târgurile au obţinut de la regi, voievozi sau principi o seamă de privilegii comerciale, printre care şi dreptul de a organiza târguri periodice. Aceste comunităţi, în limitele autonomiei de care beneficiau din punct de vedere administrativ, a dreptului de a ţine târguri, de a judeca unele pricini, de a valida actele emise (hotărâri, zălogiri,
