Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
105 contracte, acte de vânzare-cumpărare, certificate), şi-au confecţionate tipare sigilare proprii, păstrate de regulă de către juzii primari şi j uzii târgurilor. Dacă în cazul oraşelor lucrurile sunt mai clare, unele din ele devenite libere regeşti, în cazul târgurilor, mă refer la cele care şi-au păstrat acest statut juridic de-a lungul evului mediu, nu se prea cunoaşte cine a conferit dreptul la stemă şi sigiliu propriu. Apariţia şi utilizarea peceţilor sunt ulterioare privilegiilor comerciale obţinute, posibil pe baza unui obicei sau acord tacit al autorităţii centrale ori din propria iniţiativă a antistiilor. Dacă unele sigilii orăşeneşti, desigur iară pretenţia de a epuiza simbolistica, au reprezentate în emblemă protectorii: Sf. Ladislau - Oradea, Sf. Elisabeta - Caşovia9, Sf. Stefan - Baia Mare10, Sf. Dumitru - Bucureşti11, Sf. Mihail - Zalău12, altele cuprind construcţii şi, mai ales, fortificaţii: Alba Iulia, Arad, Cluj, Dej, Sighişoara, Timişoara. Sunt acestea din urmă aşa-zisele sigilii de tip monumental13. Simbolistica din emblemele sigiliilor de târguri este mai variată, legată de ocupaţiile tradiţionale, de bogăţiile naturale, fauna şi flora din zonă. în târgurile locuite de însemnate comunităţi nobiliare sunt nelipsite figurile heraldice specifice acestei clase sociale: cal, sabie, leu, coroană, dextroşeră, senestroşeră, ş.a. Cu prilejul reînnoirii tiparelor sigilare, fie cele orăşeneşti sau de târguri, compoziţiile au fost mereu îmbogăţite cu elemente noi, au survenit modificări de natură să particularizeze şi mai bine localităţile respective, unele constituind adevărate opere de artă ale orfevrăriei din cunoscutele centre meşteşugăreşti ale Transilvaniei. Dincolo de aceste câteva sumare observaţii, putem conchide că primele instituţii, care au utilizat încă de timpuriu peceţi proprii, au fost centrele orăşeneşti şi târgurile domneşti, regeşti şi nobiliare.
