Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Destin comun
La capătul unei vieţi... 73 am citit înţr-un articol al unui ziarist ardelean, care trecuse prin Roma şi care fusese martorul succesului lui Tatz László. Intre timp am primit o scrisoare de la fratele său Kálmán. O scrisoare lungă, foarte lungă, în care îşi descrie greutăţile, vagabondările şi faptul că de mai multă vreme s-a însurat. îmi trimite fotografiile soţiei, fetiţelor şi a lui , precum şi a bonei chinezoaice. In ce bucurie mă scăldam zile întregi ! Este directorul unei fabrici de artizanat chinezesc din Peking. Se pregăteşte să vină acasă, deoarece din însărcinarea firmei are numeroase probleme de rezolvat în Europa. De altfel este foarte chinuit de dorul de casă. Ar dori să-mi trimit băiatul cel mare la el. Aşa ar vrea să-şi exprime recunoştinţa pentru bunătatea mea. Peste câteva săptămâni a trimis şi câţiva dolari pentru cei trei băieţi ai mei, pe care-i iubea foarte mult. Aflând toatre acestea, am scris imediat câte o scrisoare la consulatul maghiar şi român din Tokio. I-am rugat să caute adresa lui Tatz László, alăturând şi o scrisoare de-a mea către el, prin care-1 înştiinţez de cele aflate din scrisoarea lui Kálmán, fratele său. Răspunsul de la Tokio a venit destul de târziu : nu cunosc adresa lui Tatz László. Din acel articol al ziaristului ardelean pe care-1 citisem, am mai aflat că la expoziţa universală de la New York, vor fi prezentate o sută de portrete de femei, executate de Tatz László, pe care acesta le-a executat la comanda unui mandarin chinez foarte bogat, despre cele mai frumoase femei din Asia. Dar se preciza ca ţel al călătoriei ,Tokio. Răspunsul negativ primit, m-a făcut să scriu imediat la consulatul din Peking, cerând acelaşi lucru ca şi consulatelor din Tokio. Răspunsul din nou fusese negativ... Deci nu am reuşit să dau de urma prietenului meu Laci. După multă vreme am primit o scrisoare de la sora lui, care era învăţătoare în judeţul Tolna61, care aflase la rândul ei de la un prieten comun, dr. Páskándi János, consilier ministerial, de atunci încetat din viaţă, despre istoria corespondenţelor mele. Alătura acestei scrisori, o scrisoare primită de la Kálmán , scrisă la Sanghai, în care acesta îi scria că îi este foarte dor de casă. Are de toate, dar dorul de casă nu-1 putea înfrânge. Vine în curând... ea să-l aştepte la Triest, la vaporul ce sosea la o ora semnalată de el. Să aducă cu ea slănină şi pâine, de care mâncase împreună cu mine în micul meu atelier... Bietul Kálmán, n-a putut mânca din slănina şi pâinea de casă... A murit într-un spital din Sanghai, atunci când vaporul cu care trebuia să plece , ieşea din port... spre Triest. Toate acestea le-a relatat soţia lui Kálmán în scrisoarea trimisă cumnatei, dar despre Laci nu se ştia nimic. Nici eu şi nici Kudelász Károly nu am ştiut nimic despre sl Tolna, judeţ aflat în Ungaria
