Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La capătul unei vieţi... 11 mare activitate culturală din care speram să trag foloase. Pentru că eram singurul care ştiam să cânt la trompetă m-au ales ca trompetistul acelora care mergeau la concurs. Aceasta era un mare lucru mai ales pentru mine, care naş fi putut ajunge în echipă pe gratis, adică pe cheltuiala statului, dacă nu ştiam să cânt la trompetă. Deşi eram bun la gimnastică, mai erau şi alţii din gimnaziu cu această calitate. Aşa am ajuns şi eu la Budapesta la primul concurs de gimnastică ! învăţătura nu mergea aşa de bine ca gimnastica şi desenul. Pe acestea le cultivam tot mai mult, şi poate datorită lor la bacalaureat - deşi cu rezultate modeste - am trecut cumva. 1896, la 30 august am împlinit 17 ani. Ţin minte un profesor , a cărui amintire o păstrez până la moarte, Cirbusz Géza, profesor de filozofie şi limba germană la clasa a opta, în clasa a treia a predat istorie şi geografie, apoi în clasa a şasea tot istorie, iar separat, cu el am învăţat şi eu pe gratis. Orele lui erau de neuitat, mai ales în clasa a şaptea şi a opta. Era un pedagog excelent, iar cu umorul său realiza mai mult ca alţi profesori atotştiutori. Asemenea unui profesor - călugăr, care poate să-şi permită să fie cât mai firesc, aşa a făcut şi el în faţa elevilor săi, pe care i-a iubit, cărora nu le-a făcut niciodată nici un rău , eventual ironizându-i puţin, dar mereu i-a instruit. Nu s-a sfiit să demaşte - ex catedra - greşelile colegilor săi călugări, beţia, comportamentul imoral, prin aceasta dorind ca elevii săi să vadă clar murdăria vieţii, dar şi laturile ei frumoase... Era un mare savant şi a iubit nespus de mult frumosul. Caietele de şcoală le înveleam cu coperţi pictate manual, şi acest lucru producându-i o mare bucurie, iar mie, sărmanului, câştig. Eu ca şi elev de greacă, am fost lăsat de unul singur în domeniul desenului, aşa că după bacaulereat, când m-am prezentat la Academie, a fost o minune de la Dumnezeu că m-au acceptatŢ...] 1897, la 30 august am împlinit 18 ani. Perioada cea mai periculoasă a adolescenţei. Din casa Dézsa ne-am mutat în casa poliţistului Kosárka, din strada Kishajdúváros, nu departe de strada Nagyhajdúvaros. Şi asta a produs necazul. Poliţistul
