Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura ecleziastică din Satu Mare (Satu Mare, 2008)

Satu Mare - Szatmárnémeti

ricolul prăbuşirii. Comunitatea a hotărât în prima fază construirea unui nou edificiu, dar în 1900, după planurile lui Sándor Fogarassy, s-a iniţiat în schimb o renovare radicală. Noul turn şi uşa principală au fost transferate în partea sudică a navei, cele două abside laterale au fost dezafectate, iar în partea vestică s-a realizat o nouă absidă, pentru a asigura simetria celor două aripi, de est şi de vest ale bisericii. In nord s-a construit o nouă capelă. Tot pe parcursul renovării a fost schimbat mobilierul. In 1948, regimul comunist a desfiinţat biserica greco-catolică, reînvierea bisericii devenind posibilă numai după 1989. O nouă renovare a edificiului a început în anii 1990, când pe partea nordică a fost construită o navă octogonală, un sanctuar şi două sacristii, iar sub navă o biserică subterană. Cupola navei a fost realizată în stil bizantin timpuriu. Decoraţiile edificiului sunt încă în curs de realizare (vitraliile şi iconostasul). Absida estică şi o parte a peretelui navei vechi se păstrează din biserica barocă. (TSz).

Szatmárnémeti. „Szt. Miklós” (Németi) görög katolikus templom

Az első „görögök” Nagyvárad 1660-os török kézre kerülése után telepedtek át Szatmárba és Németibe. Ebben az időben a görög szó nem egyszerűen etnikai, vagy felekezeti hovatartozást jelentett, hanem minden olyan keresztény, de török alattvalót (kereskedőt, mesterembert), aki a Balkánról érkezett, legyen görög, szláv, vagy román származású. A két városba telepedni kívánó görögöknek I. Lipót császár 1667-ben adott kiváltságlevelet. A később megújított kiváltságlevélben templom építését is engedélyezte, persze csak azzal a feltétellel, ha előbb egyesülnek a katolikus egyházzal. 1683-ban Monasterli Demeternek hívták a papot, és ő építette az egyházközség első fatemplomát,

123