Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura ecleziastică din Satu Mare (Satu Mare, 2008)
Acâş - Ákos
pe laturile vestică şi sudică. Uşa de acces dinspre nord a fost zidită probabil încă din perioada medievală. Portalurile semicirculare, simple, se mai păstrează doar pe latura nordică şi sudică. Intrarea dinspre sud era cel mai bogat decorată, cu un portal compus din trei segmente cu profilatura semicilindrică şi, în partea superioară, un timpan semicircular. In colţul dinspre nord-est al edificiului a funcţionat o mică capelă, cu absidă semicirculară, probabil dezafectată înainte de pătrunderea Reformei. Atacurile tătarilor şi turcilor au afectat şi biserica. Incendiul din 1642 a distrus acoperişul edificiului şi, conform tradiţiei locale, până la construirea noului acoperiş, în 1732, slujba a fost oficiată sub turn. In 1747 coiful vechi al turnului, lovit de trăsnet, a fost înlocuit cu unul nou. Cutremurul din 1834 a afectat grav biserica, renovarea având loc abia la începutul secolului XX. Lucrările de renovare, desfăşurate în două etape (1896 şi 1902) au fost conduse de Frigyes Schulek. Respectând regulile romanice, pereţii exteriori nu au fost tencuiţi. Acoperişul vechi al turnului, realizat în formă de bulb de ceapă, din şindrilă, a fost înlocuit în timpul restaurării cu unul în formă de piramidă, din cărămidă. Tot în această perioadă au fost construite partea superioară a frontonului şi porticul vestic. In interior, sanctuarul a fost reboltit, iar noul arc de triumf a fost prevăzut cu un triforiu. Lucrările de restaurare au fost în general bine realizate, contribuind la păstrarea valorii bisericii. In ultimii ani, apa infiltrată în pereţi a fost îndepărtată prin drenaj. Săpăturile arheologice desfăşurate înainte de lucrările de drenaj au scos la iveală, în exterior, cimitirul din jurul bisericii şi zidurile fostei capele, iar în interior, transformările realizate la nivelul sanctuarului. Din mobilierul bisericii, merită menţionate băncile pictate cu motive florale, realizate în secolul al XVIII-lea, şi orga, care datează de la începutul secolului XX. Biserica are două clopote, realizate în 1742, respectiv 1924. (SzP). Ákos. Református templom A nagyméretű templom két tornyát már messziről észreveszi a községbe érkező. Ákos a Szilágysági dombok és a sík Alföld peremén, a Kraszna völgyében helyezkedik el. A megtelepedésre alkalmas helyzete miatt a helység népes nagyközséggé fejlődött, sőt a középkor folyamán mezőváros is volt. A megtelepedő nemzetségek egyike, az Ákos nem (a név jelentése fehér sólyom), itt alakította ki birtokközpontját, és alapított monostort a 12. század második felében. Az alapítás elsősorban közös temetkező helyet nyújtott a széttagolódó nemzetség számára, lehetőséget az elhunyt ősök emlékének ápolására és az élők lelki igényeinek kielégítésére. A még ma is monumentális méretűnek számító templom, kiválóan alkalmas volt az alapító családtag fényes karrierjének, társadalmi helyzetének és befolyásának kifejezésére. A monostor létéről sajnos csak közvetett adatok állnak rendelkezésre: a helység első említése 10
