Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
90 O VIDI U GHITT A obiceiul scandalos al unor stăpîni de pămînturi de a-şi obliga supuşii grecocatolici să presteze munci servile chiar şi duminica sau în celelalte zile de repaus ale "răsăritenilor", privîndu-i astfel de posibilitatea de a lua parte la Sfînta Liturghie. Ca urmare, la 10 martie 1752, regina ceru ca toţi cei ce se faceau vinovaţi de o atare silnicie să fie depistaţi degrabă şi pedepsiţi cu asprime52 53; şase zile mai tîrziu porunca fu transmisă comitatelor de către Consiliul Locumtenenţial51. Vom remarca din capul locului un lucru: faptul că suverana solicita într-o manieră atît de categorică rezolvarea cazului reprezenta, în sine, un cîştig pentru episcopul unit; dat fiind carenţele legislative în domeniu, ameninţarea aşternută atunci în pagină în numele Măriei Tereza putea fi invocată, la o adică, ca o recunoaştere implicită a dreptului greco-catolicilor de a-şi celebra nestingheriţi sărbătorile. Există însă şi un al doilea aspect de relevat aici: concepînd directiva în respectivii termeni, Curtea demonstra o evidentă lipsă de interes pentru aflarea şi lichidarea cauzei ce generase abuzul reclamat de ierarhul de la Muncaci. în definitiv, silirea greco-catolicilor să lucreze şi în unele dintre zilele lor de sărbătoare religioasă nu era un simplu act răuvoitor, lesne de descurajat prin măsuri punitive. Ea constituia soluţia practică la care anumiţi proprietari de domenii ajunseseră pornind de la o foarte complicată problemă ivită oriunde nobilul şi supuşii săi se ghidau după calendare diferite; o problemă veche, ridicată (după cum am constatat deja) încă din primele momente ale organizării Bisericii unite în Ungaria. Cum în asemenea locuri, şi uniţii şi stăpînul de pămînt aveau pretenţia ca în timpul propriu de sărbătoare să nu se efectueze nici o activitate lucrativă, cea ameninţată să se restrîngă dramatic era, desigur, perioada dedicată efectiv muncilor agricole. Ori, acest lucru ar fi fost profund contrar intereselor economice ale proprietarilor funciari; o spune cît se poate de clar conducerea comitatului Bereg, în constrînge pe greco-catolicii ce locuiau în nord-estul Ungariei să accepte ca normative deciziile acelui conclav "latinizant" şi b.) arhiereul rutean a pornit în 1750 să-şi viziteze turma, după ce, în prealabil, episcopul Barkoczy Ferenc îi imputase cu asprime (în calitate de episcop ordinar) şi lipsa unei legislaţii diecezane unitare (O. Ghitta, La visite pastorale de l’éveque Manuel Olsavszky, p. 241-245). Coroborînd toate aceste elemente, ajungem inevitabil la concluzia că vlădica de la Muncaci a prezetat atunci în faţa conducerii monarhiei o "listă ideală", cuprinzînd atît sărbătorile agreate de ierarhul de la Eger, cît şi cîteva dintre cele "decretate" de braţul secular, în 1733. în teren, situaţia era, de bună seamă, cu totul alta. 52 M.O.L., C 40, 182 cs., fasc. 30, nr. 971, f. 78-79. 53 Conceptul adresei, la Ibidem, f. 16-17. Exemplarul primit de comitatul Satu Mare şi publicat cu ocazia congregaţiei generale ţinută la Csenger, în 12 mai 1752, la A.N.DJ.C, Fond P.S.M., Acta P.P , fasc. 29, nr. 63.
