Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
88 OVIDIV Ghitta august 1692 şi ianuarie 1733) і-a constrîns pe diriguitorii unui comitat în care se afla o însemnată populaţie catolică de rit grec să recurgă la normativele elaborate de către organele centrale ale puterii exclusiv pentru teritoriile unde locuiau ortodocşi. Un artificiu surprinzător, ce dezvăluia un fapt paradoxal: "schismaticii" făcuseră deja obiectul unei legislaţii în domeniu (în general, favorabilă lor), în vreme ce uniţii, nu. De ce? Vom pune şi acest lucru pe seama lipsei de iniţiativă a sus-amintiţilor episcopi ruteni. Dar mai există o explicaţie. Nici statul nu părea deloc decis să emită, în sfîrşit, documentul prin care să le confere negru pe alb greco-catolicilor din Ungaria libertatea de a utiliza nestingheriţi calendarul iulian şi, respectiv, sinaxarul răsăritean. Nefacînd respectivul pas, el ne lasă să bănuim că încă mai spera ca supuşii spirituali ai Suveranului Pontif, indiferent de ritul practicat, să respecte în regat un singur timp al sărbătorii. Dacă la nivelul conducerii statului doar presupunem că se gîndea astfel, la cel al congregaţiei generale a comitatului Satu Mare o ştim cu certitudine. Procesul-verbal al şedinţei din 11 martie 1749 a conclavului consemnează faptul că nobilimea reunită acolo a cerut deschis ca greco-catolicii din zonă să adopte calendarul gregorian dacă doreau să scape de povara celebrării în duplicat a unor sărbători bisericeşti50; evident, pentru ea unirea românilor sau rutenilor cu catolicismul nu putea să se rezume doar la acceptarea adevărurilor credinţei. în concluzie, potrivit autorilor misivei adresate Consiliului Locumtenenţial, fenomenul reclamat la Curte de episcopul Manuel Olsavszky nu se întîlnea şi în părţile sătmărene. Dincolo însă de acest mesaj liniştitor (a cărui legătură cu realitatea din teren e imposibil de verificat), vom observa, totuşi, că, privită din unghiul intereselor fundamentale ale Bisericii greco-catolice, situaţia dezvăluită de documentele elaborate în cadrul numitei congregaţii nu era una dintre cele mai fericite. Să recapitulăm: inexistenţa unui normativ referitor strict la timpul de sărbătoare al uniţilor (altul decît inoperanta hotărîre leopoldină cuprinsă în patenta din anul 1692) determinase autorităţile locale să utilizeze în practică o directivă prea-înaltă ce-i privea numai pe ortodocşi; aceasta în condiţiile în care ele trăgeau, de fapt, nădejde că noii catolici vor abandona la un moment dat "stilul vechi". O stare de lucruri împovărată de ambiguităţi absolut deranjante din perspectiva statutului privilegiat al tinerei denominaţiuni catolice. Desigur, lipsa cadrului juridic protector nu atrăgea obligatoriu după sine, în fiecare loc, un cortegiu de neplăceri pentru crediciosul greco-catolic de rind, domic să-şi 50 Ibidem, fasc. 26, nr. 4.
