Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
UN HOTAR ÎNTRE UNITI SI "LATINI": SĂRBĂTOAREA 85 bizantin, trecerea la "timpul sacru oficial" decretat de Carol VI presupunea efectuarea unor modificări notabile în sfera tradiţiei lor bisericeşti; mai exact, era vorba de aceleaşi schimbări la care, teoretic, ar fi trebuit să consimtă şi ortodocşii. Aşa stînd lucrurile ne întrebăm: au avut oare uniţii din Ungaria de nord-est vreo reacţie ostilă faţă de inovaţiile pretinse prin respectivul decret? Nici una promptă, dacă e să ne luăm strict după ceea ce a rămas consemnat în documentele de epocă. Din cîte cunoaştem pînă acum, vreme de un deceniu şi jumătate de la publicarea numitului act, liderul lor spiritual (ierarhul de la Muncaci) n-a adresat organelor de conducere ale statului nici o plîngere referitoare la domeniul sărbătorilor religioase. Era acesta un semn limpede că directiva regală fusese acceptată pînă la urmă de greco-catolici? Sau, dimpotrivă, nefireasca linişte din comitate se datora nepunerii în aplicare a poruncii de către factorii de putere locali. Să luăm în calcul şi o a treia variantă: poate c-au existat, de fapt, serioase probleme şi tensiuni în teritoriu, pe care conformiştii episcopi Simeon Olsavszky şi Gabriel Blazsovszky n-au îndrăznit să le semnaleze din prudenţă suveranului, ştiind prea bine că, la urma urmei, ele nu erau altceva decît rodul punerii în practică a hotărîrii acestuia. în lipsa oricăror altor elemente de sprijin, vom căuta să lămurim necunoscuta apelînd la informaţiile cuprinse în ordonanţa din 17 septembrie 1748 a Consiliului Locumte“ nenţial44. Actul comunica un lucru important: de curînd, episcopul grecocatolic de la Muncaci, Manuel Olsavszky, adusese la cunoştinţa Măriei Tereza faptul că preoţii şi mirenii uniţi ce locuiau în regatul Ungariei erau împinşi cu forţa (într-un chip jalnic) să celebreze atît sărbătorile ritului lor, cît şi pe cele "latine". Din raţiuni multiple (pe care documentul elaborat de forul de la Bratislava nu le mai enumeră), petiţionarul aprecia că acea situaţie nu mai putea continua, impunîndu-se cu necesitate absolvirea supuşilor săi de obligaţia de a serba şi praznicele romano-catolice. Rezultă de aici răspunsul la întrebările mai sus? Credem că da. Pomenita linişte aşternută peste tabăra greco-catolică vreme de un deceniu şi jumătate de la emiterea rescriptului din 1733 nu s-a datorat nici trecerii resemnate a uniţilor la "timpul oficial" al sărbătorii şi nici neaplicării în teritoriu a normativului. Demersul episcopului Olsavszky tocmai dezvăluise, pe de o parte, că rutenii şi românii din zonă nu abandonaseră între timp calendarul iulian şi sinaxarul răsăritean, iar pe de alta, că unele autorităţi locale nu pregetau să solicite respectarea nesmintită a poruncii lui Carol VI. în astfel de circumstanţe e normal să presupunem existenţa unor divergenţe locale pe tema sărbătorilor 44 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., ActaP.P., fasc. 26, nr. 9.
