Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
UN HOTAR ÎNTRE UNIŢI $1 "LATINI": SĂRBĂTOAREA 83 neascultătorilor acatolici. Concret, la acea dată regina і-a ameninţat cu o amendă de 12 florini pe pastorii reformaţi ce omiteau să aducă la cunoştinţa poporului ("ex cathedra") "sărbătorile decretate"37. O săptămînă mai tîrziu, forul de la Bratislava a transmis în teritoriu avertismentul suveranei,cerîndu-le totodată diriguitorilor comitatelor să facă iarăşi public faptul că, "in Regno hoc Hungáriáé", sărbătorile de poruncă trebuie celebrate "per Acatholicos non minus quam Catholicos indiscriminatim"38. Cu ce efect, toate acestea? în mod sigur nu cu cel scontat de Carol VI în momentul emiterii decretului din 1733. Statul se dovedi a fi în continuare lipsit de instrumentele capabile să-i impună deciziile în plan local, comitatens. în cazul ortodocşilor, aplicarea riguroasă a directivei s-a izbit de obstacole de altă natură: numiţii creştini respectau calendarul iulian şi un sinaxar nici pe departe identic cu cel "latin". Prin urmare, promotorilor schimbării agreate de suveran le revenea sarcina ingrată de a-і convinge să accepte două lucruri noi. Ceea ce era imposibil. în primul rînd, datorită normalei opoziţii a "schismaticilor" faţă de o astfel de tentativă aculturantă, iar în al doilea, din cauza "privilegiilor ilire", sub a căror protecţie aceştia se aflau. De altminteri, în temeiul respectivelor drepturi, la 26 aprilie 1732 (deci cu aproape un an mai înainte de emiterea rescriptului analizat mai sus!), Consiliul Locumtenenţial aduse la cunoştinţa conducerilor comitatelor din Ungaria următoarea dispoziţie aulică: fiindcă "naţiunea iliro-sîrbească neunită" este obligată de calendarul grec să celebreze multe sărbători, ea nu se cuvine a fi constrînsă să le serbeze şi pe cele romano-catolice, excepţie facînd marile momente festive (Crăciunul, Paştele şi Rusaliile)39. Precum se vede, actul nu sugera defel abandonarea de către neuniţi a "stilului vechi" şi a calendarului bisericesc răsăritean, singura noutate reprezentînd-o pretenţia braţului secular ca ei să sărbătorească (şi) împreună cu "latinii" pomenitele praznice. Dacă ar fî siliţi la mai multe - continuă emitentul documentului -, ar ajunge de bună seamă să-şi neglijeze problemele domestice şi economice. Cîteva luni mai tîrziu, la 2 decembrie, numitul for a ţinut să adauge, totuşi, grijuliu: sîrbii care de mai mulţi ani s-au obişnuit să celebreze toate sărbătorile alături de catolici - "aplecîndu-se unii spre alţii - vor fi lăsaţi, desigur, să persevereze în acel bun obicei40. Pentru cei ce n-aveau însă de gînd să facă un asemenea pas, rămînea valabilă dispoziţia anterioară. Cu mici adaosuri, ea a fost reiterată de către Cancelaria aulică maghiară la 5 37 Magyar Országos Levéltár (în continuare M.O.L.), C 40, 190 cs., nr. 4-6, f. 12. 38 A.N.D.J.C, Fond P.S.M, Acta P.P, fasc. 23, nr. 109; regestül, la I. Kassics, Enchiridion, tom. I, p. 120. 19 A.N.D.J.C, Fond P.S.M, Acta P.P., fasc. 9, nr. 172. 40 Ibidem, fasc. 9, nr. 366.
