Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
UN HOTAR ÎNTRE UNIŢI SI "LATINI": SĂRBĂTOAREA 77 calendarul gregorian şi întregul sinaxar "latin". Informată despre toate acestea de către nunţiul de la Viena, congregaţia romană şi-a exprimat, la 20 iunie 1718, poziţia faţă de "scandalul" din Ungaria. Amendînd excesul de zel al lui Erdödy, ea îşi însuşi, totuşi, cea mai marea parte a punctului de vedere exprimat de ierarh, conform, de altminteri, cu o veche dispoziţie a papei Clement VIII referitoare la "grecii" ce locuiau printre "latini": "Graeci servare teneantur Dies festos de praecepto Latinae Ecclesiae"20. Doar sărbătorile "de poruncă", aşadar21! Vom remarca însă că, dincolo de respectiva nuanţă limitativă, era acesta un lucru pe care Congregaţia de Propaganda Fide nu ţinuse să-l prescrie ca normativ nici uniţilor din Polonia, nici celor din Transilvania. Nici în cazul greco-catolicilor din nordestul Ungariei n-ar fi ajuns, probabil, să o facă dacă nu era pusă în situaţia de a arbitra pomenita dispută. Cerînd o asemenea schimbare, ea dovedi că sprijină solidar interesele episcopatului romano-catolic din acele părţi ale regatului maghiar, faptul echivalînd cu acceptarea complice a necanonicei subordonări decizionale a vicarului apostolic de la Muncaci faţă de atotputernicul şi dominatorul arhiereu de la Eger. Pe linie ierarhică, Genadius Bizanczy primise deci un ordin categoric, anevoie de transpuns în practică: el şi turma sa trebuiau să-şi dovedească apartenenţa la catolicismul aducător de imunităţi ecleziastice şi prin trecerea la calendarul "latin" al sărbătorilor. Neajutorat, episcopul se adresă atunci conducerii statului. La urma urmei, argumentul hotărîtor în demonstraţia lui Erdödy 1-а constituit o prevedere înscrisă în patenta lui Leopold I. Iar de la emiterea ei, monarhia nu se mai pronunţase în acea privinţă. Demersul fu întreprins în anul 1720. El s-a concretizat într-un memoriu supus atenţiei Cancelariei aulice maghiare, în care vlădica expunea motivele ce făceau imposibilă transpunerea în practică a poruncii primite din partea superiorilor săi: a.) noul calendar n-avea nici o şansă să fie acceptat atîta vreme cît uniţii din Polonia-Lituania (de la care rutenii din Ungaria îşi procurau cărţile de cult) nu-1 foloseau; b.) dacă, totuşi, cei de la sud de Carpaţii septentrionali ar trece la "stilul nou", acest fapt ar crea o foarte mare deosebire între rutenii din cele două regate, îndepărtîndu-i iremediabil pe unii de alţii; c.) agitatorii schismatici vor putea da astfel o atît de puternică 20 J. Dulişkovici, Istoriceskija Cerţi ugro-russkih, voi. III, p. 60; Monumenta Ucrainae Historica, voi. XIII, p. 178. Bula papei Clement VIII preciza: "Graeci existentes inter Latinos dies festos de praecepto eiusdem Latinae Ecclesiae servare teneantur": Welykyj, Acta S. Congregazione de Propaganda Fide, voi. III, doc. 980, p. 165. 21 Lucru subliniat şi de B. BOYSAK, The Fate of the Holy Union in Carpatho-Ukraine, p. 63.
