Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contacte culturale în prezentarea muzeografică / Kulturkontakte in der musealen Präsentation / Kultúrák találkozásának múzeumi ábrázolása
Interferenţe culturale ín centrul geografic al europei 513 Marile neamuri care constituie rădăcina vişăuanilor sunt familiile nobile Andreica (1549); Hotico Dobâca alias Andreica (1752); Hapca (1589); Şteţco (1489); Grad (1589); Mariescu (1591); Giurgiu (1876); Moga alias Şimon (1459); Şimon (1456); Ţicală (1763); Tomoiagă alias Vlaşin (1445) şi Pop alias Tomoiagă (1636). Descendenţii lor trăiesc şi astăzi în Vişeul de Sus. Localitatea s-a dezvoltat în timp şi ca un mic centru industrial, datorită exploatărilor forestiere. Cu timpul, populaţia a crescut; pe lângă elementul autohton românesc şi grupul germanic colonizat, s-au stabilit aici şi un grup etnic maghiar, evrei şi ruteni veniţi din satele vecine. Datorită importanţei, localitatea devine în secolul trecut reşedinţa Ieraşului de Sus, care cuprindea 25 de localităţi. După primul război mondial a fost centru de “plasă”, iar după al doilea război, după desfiinţarea judeţului Maramureş cu reşedinţa la Sighet, a devenit centru de raion. Vişeu de Sus a avut întotdeauna o viaţă spirituală bogată. Amintim aici activităţile culturale din cadrul Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş (înfiinţată la 13 decembrie 1860), dar mai ales în cadrul Despărţământului Vişeu al ASTRA care s-a înfiinţat aici, la 20 august 1911 din iniţiativa avocatului Dr. Gavrilă Iuga şi al cărui preşedinte a fost părintele Emil Bran, iar vicepreşedinte Dr. G. Iuga. Oraşul Vişeu de Sus păstrează câteva construcţii monumente. Amintim biserica de zid în stil baroc de rit greco-catolic (azi ortodoxă) al cărui iniţiator a fost preotul Vasiliu Roşea (1817-1836) şi care s-a edificat în timpul păstoririi lui Simion Pop (1836-1851), iar protopopul Vasiliu Mihalca (1880-1903) îi termină tumul. Mai amintim biserica “nemţească” (1910) de rit romano-catolic, aparţinând grupului etnic german, şi biserica ortodoxă română construită în perioada 1926-1930 de către un general al armatei române. în ultimii ani s-a construit pe Valea Scradei pe locul fostei mănăstiri o biserică de lemn în stil maramureşean (prin grija preotului ortodox Vasile Luţai), iar în centrul oraşului s-a finalizat construcţia unei biserici de rit greco-catolic în stilul bisericilor de lemn maramureşene (prin grija preotului Gavrilă Gorzo avându-1 ca meşter pe renumitul constructor şi restaurator de biserici Gavrilă Hotico Herenta din Ieud). Se află în construcţie două biserici ortodoxe, una pe Valea Râului şi una pe Rădeasa. în centrul oraşului Vişeu, într-un parc se află clădirea care adăposteşte primăria oraşului (un palat baroc de la începutul secolului care a aparţinut familiei. Aici în două încăperi modeste se află o valoroasă colecţie arheologică şi istorică.
