Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contacte culturale în prezentarea muzeografică / Kulturkontakte in der musealen Präsentation / Kultúrák találkozásának múzeumi ábrázolása
Interferenţe culturale In centrul geografic al europei 507 • diplomă din 18 iunie 1442 consemnează: “Stephani et Michaelis filiorum Georgy Pank Volahorum de Karakhonfalva”,,, sunt întăriţi în stăpânirea moşiilor româneşti Crăciuneşti, Bocicoi şi Lunca21. De altfel atestările documentare pe această perioadă abundă22. în hotarul Crăciuneştilor s-a găsit o piatră înaltă de 1,80 m (dispărută azi), purtând inscripţia V.B.H.S.V., pe care istoricul Alexandru Filipaşcu o consideră ca o relicvă romană23. Dacă în perioada medievală documentele vorbesc despre prezenţa micilor feudali români şi populaţie românească, cu trecerea timpului s-au stabilit aici slavi (ruteni), veniţi pentru munca câmpului, iar mai târziu o masivă populaţie evreiască, dominantă în perioada interbelică. Astăzi populaţia majoritară a satului o formează rutenii, alături de care trăiesc şi familii de români. în sat a existat o biserică veche din lemn adusă după 1700 din Bocicoiul din dreapta Tisei, care s-a demolat în 1940. Imediat după război sa construit o biserică monumentală din cărămidă, de rit greco-catolic, care astăzi deserveşte cultul ortodox ucrainean. în Crăciuneşti au existat mai multe sinagogi ale populaţiei evreieşti. După plecarea evreilor (majoritatea deportaţi de hortişti în 1944) sinagogile s-au demolat, iar în casele şi grădinile evreilor s-au instalat localnicii şi alte familii din satele vecine. A rămas de pe urma lor un cimitir imens cu pietre de mormânt care impresionează, vorbind despre o populaţie care a trăit cândva aici şi care a avut un specific, o identitate culturală a cărei urme vor rămâne în istorie. în Crăciuneşti au funcţionat până după război băi cu ape bogate în sulf şi iod foarte mult căutate. Comuna are gară C.F.R. şi legături pe căi rutiere cu Sighetul (foarte aproape) dar şi cu ţara. BOCICOIU MARE Este situat pe malul stâng al râului Tisa la frontiera cu Ucraina. Până la 1918 era parte a localităţii cu acelaşi nume din dreapta Tisei, având aceeaşi administraţie. Accesul în comună se face prin desprinderea unui drum de la Crăciuneşti spre râul Tisa. 21 Idem, p. 314; vezi R. POPA, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, p. 75-76. 22IOAN MIHÁLYI DE Apşa, Diplome Maramureşene din secolele XIV şi XV, p. 85, 146, 150, 220, 266, 314, 335, 341,407, 409, 411, 462, 520, 548, 588, 631. 23 ALEXANDRU Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940, p. 16.
