Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contacte culturale în prezentarea muzeografică / Kulturkontakte in der musealen Präsentation / Kultúrák találkozásának múzeumi ábrázolása
500 Ioana Dăncus, Мін ai Dăncus conventului din Iselesz consemnează un conflict asemănător7. în secolele XV-XVII are loc o colonizare ruteană8, astăzi populaţia majoritară a Remeţiului fiind rutenii veniţi din Galiţia, mai există şi un număr de familii de români. La 1556 claustrul era deja părăsit de călugări. loan Mihályi consemnează la 1900 că “claustrul Sfântă Măriei din Remeţi zace în ruine, dar biserica de lângă el, zidită în stil curat gotic, stă şi astăzi pe un loc înalt şi se măreşte domnul întrânsa după ritul rutean”9. în anii din urmă s-a construit o biserică ortodoxă impresionantă ca dimensiuni, cea veche fiind monument istoric şi de arhitectură - este dezafectată pentru cult. în comună există două şcoli generale cu clasele 1-Х, dispensar uman, dispensar veterinar, poştă, poliţie, C.E.C., cămin cultural (instalat într-o fostă sinagogă dezafectată). Remeţi este centrii de comună. Aparţinătoare sunt Teceul şi Piatra I (Valea lui Francisc) şi Piatra II (Huta). Pe şoseaua spre Negreşti, înainte de a urca dealul ne întâmpină popasul Huta sau “ciuperca”, loc de odihnă şi campare într-un peisaj splendid. Piatra sau Huta - este un cătun care alături de Teceul Mic aparţine de Remeţi. Aici funcţionează o veche fabrică (fostă manufactură) de sticlă - astăzi cunoscută pentru cristalul rubiniu. Populaţia este mixtă: maghiari, ruteni, slovaci. în sat este o biserică catolică, două şcoli cu clasele I -IV, cămin cultural. Tot de Remeţi aparţine şi cătunul Piatra II, locuit de populaţie mixtă: ruteni, maghiari, romăni, slovaci. Teceu sau Teceul Mic - sat aparţinător de comuna Remeţi. Excelează prin frumuseţea peisajului colinar propice livezilor. Prima atestare scrisă apare într-o diplomă din 26 aprilie 1329 dată de regele Carol al Ungariei, prin care acorda drepturi speciale “oaspeţilor saxonum et hungarorum” colonizaţi aici... în contra oamenilor de altă limbă sau de altă naţiune...10, adică a populaţiei autohtone române. 7 IOAN MIHÁLYI de Apşa, Diplome Maramureşene din secolele XIV şi XV, Sighet, 1900, p. 89-117 şi următoarele. 8 IOAN MIHÁLYI DE Apşa, Diplome Maramureşene din secolele XIV şi XV, Sighet, 1900, p.p. 9 Radu Popa, Ţara Maramureşului, Bucureşti, 1970, p. 222. 1(1 IOAN MIHÁLYI DE Apşa, Diplome Maramureşene din secolele XIV şi XV, Sighet, 1900, p. 268.
