Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contacte culturale în prezentarea muzeografică / Kulturkontakte in der musealen Präsentation / Kultúrák találkozásának múzeumi ábrázolása
Interferenţe culturale In centrul geografic al europei 501 Satul mai apare în documentele medievale (2 februarie 1389, 7 noiembrie 1397 ş.a.), care consfinţesc hotărnicii şi apartenenţa în proprietatea voievozilor români Bale şi Drag". loan Mihályi de Apşa, care s-a ocupat de publicarea documentelor medievale maramureşene şi de istoria acestor locuri emite ipoteza că localitatea ar fi fost şi în stăpânirea călugărilor teutoni la anul 121311 12, fapt contestat de Radu Popa13. Ca toate localităţile de frontieră şi Teceul are populaţie mixtă formată din maghiaro foni, români, ruteni, germani. în sat există o biserică greco-catolică, şcoală cu clasele I - VIII. Şoseaua ne conduce prin serpentine acoperite de coroanele pădurii de fag spre pasul Huta, unde în vârf se află Hanul “Sâmbra Oilor”, care marchează şi locul unde vin oşenii la sărbătoarea “mulsului măsurii” în fiecare primăvară. De aici (altitudine 583 m) se deschide o panoramă splendidă spre depresiunea Ţării Oaşului, o altă zonă turistică şi etnofolclorică de renume naţional şi european. CÂMPULUNG LA TISA Localitatea este dispusă pe D.N. 19, la 16 km. de Sighet, în lunca râului Tisa, fiind cea mai nordică aşezare din judeţ. Câmpulung este caracteristic localităţilor formate prin colonizare, încadrându-se în tipul aşezărilor “de-a lungul drumului”, care după clasificarea lui Meitzen “arată icoana unei străzi regulate, înspre care, de ambele părţi, se înşiră curţile aşezate dreptunghiular, des, una lângă cealaltă. Parcelele ce alcătuiesc vatra satului sunt mai mult largi... în dosul curţii lungi se întinde grădina, având adesea aceeaşi lungime ca şi curtea...14. De altfel, documentele de epocă atestă venirea “oaspeţilor” pe aceste meleaguri cu consemnări precise. Astfel, o diplomă dată de regele Carol Robert al Ungariei la 26 aprilie 1329 se referă la Câmpulung întărind drepturile...” fidelitates hospitum nostrorum, fidelium de Maramorusio, Saxonum et Hungarorun ...”, deci a oaspeţilor fideli germani şi unguri în 11 IOAN MIHÁLYI DE Apşa, Diplome Maramureşene din secolele XIV şi XV, Sighet 1900, p. 268. 12 Radu Popa, Ţara Maramureşului, Bucureşti, 1970, p. 55. 13 Ioan Mihályi de Apşa, Op. cit., p. 469. 14 Romulus Vuia, Satul românesc din Transilvania şi Banat - Studii antropogeografice şi etnografice, Cluj, 1945, p. 178, unde-1 citează pe MEITZEN, p. 192, pe R. MlELKE, p. 208- 209, pe A. HABERLANDT.
