Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)

Lingvistică şi etnografie / Sprachwissenschaft und Volkskunde / Nyelvészet és néprajz - Contact lingvistic: iterferete, bilingvism / Sprachkontakt, Interferenzen, Zweisprachigkeit / Nyelvi kontaktus, interferencia-jelenségek, kétnyelvűség

332

Richard Sârbu

■ microcontextul familial (căsătorii mixte sau omogene d.p.d.v. etnic):

■ tema abordată, gradul de cunoaştere a interlocutorilor;

■ calitatea stimulilor verbali şi nonverbal і folosiţi de cercetător pentru declanşarea unor reacţii spontane, cu un mare debit lexical, din partea bilingvilor;

■ alte subcontexte specifice, individuale sau comune grupului etnic respectiv.

3. Bilingvismul, în general, se manifestă într-o diversitate de forme2 3, care se înscriu tipologic în două varietăţi de bază, diferenţiate în funcţie de caracterul lor simetric sau asimetric.

З . 1. In bilingvismul de tip simetric, varianta ideală de diglosie, utilizarea celor două coduri lingvistice în contact se face în mod egal. paralel şi constant.

Este cazul bilingvismului perfect sau ideal, aşa cum a fost definit mai sus.

3.2. Unele comunităţi etnice de la noi şi din alte părţi se confruntă, însă, cu bilingvismul de tip asimetric. Avem de a face în acest caz cu o disproporţie în utilizarea de către vorbitorii bilingvi a propriului lor idiom (limba A, maternă) şi a limbii oficiale (B), în sensul că împrejurările în care se apelează la limba oficială sunt mult mai numeroase şi mai frecvente.

Cercetările dialectale pe care le-am întrepins în ultimii 15 ani asupra dialectului istroromân vorbit de un număr redus de persoane (unuaşi ai vlahilor balcanici de odinioară) în două localităţi din Peninsula Istria (Croaţia), Jeiăni (J) şi Suşnieviţa (S)3, ne-au furnizat suficiente argumente în favoarea tezei că istroromânii prezintă un caz tipic de bilingvism asimetric.

Cu timp ce trece se îngustează tot mai mult sfera de utilizare a dialectului, în favoarea limbii oficiale croate, limba populaţiei majoritare din zonă.

Această tendinţă generală de diminuare a gradului de utilizare a propriului idiom este o consecinţă directă a acţiunii mai multor factori de natură extralingvistică, în speţă, social-economici.

Repercusiunile directe ale manifestării acestei asimetrii în bilingvismul istroromânilor sunt cât se poate de evidente: sporirea numărului de împrumuturi din croată, de calcuri şi semicalcuri lexicale şi gramaticale, abandonarea limbii materne pe secvenţe mai mici sau mai mari de text, dezvoltarea sinonimiei lexicale interlingvistice, pe care am

2 O prezentare a diferitelor tipuri de bilingvism vezi la Maria Király, Studii de didactica limbilor străine, Editura Mirton, Timişoara, 1998. p.127-141

3 Vezi Richard sârbu, Vasile Frălilă, Dialectul istroromân. Texte şi glosar, Editura Amarcord, Timişoara, 1998