Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Referat principal, Einführungsvortrag, Megnyitó előadás
24 CA MIL MURESANU naţionalităţile sunt egale şi fiecare are dreptul imprescriptibil la păstrarea şi cultivarea propriei limbi şi a propriului specific naţional. în continuarea acestora, legile din mai 1868 au dus de fapt la denunţarea concordatului, reglementând în spirit liberal relaţiile interconfesionale, căsătoria civilă, laicizarea şcolilor, cu singura rezervă că învăţarea religiei era permisă şi chiar recomandată. S-au format partide politice: liberal, conservator şi naţional-german, ce vor fi urmate pe la 1890 de cel social-democrat şi creştin social. S-a introdus votul direct, dar diferenţiat censitar, cetăţenii fiind cu statut electoral diferit, divizaţi în patru clase socio - profesionale (curii). Abia la 1897 s-a adăugat o a 5-а “curie” electorală, în cadrul căreia votau toţi bărbaţi de la 24 de ani în sus (care nu aveau calificare pentru unul din primele patru curii). Această curie primea 72 de locuri de deputaţi din totalul de 425. La 1907 s-a făcut ultimul pas la votul universal pentru bărbaţi. Viciul fundamental al structurii monarhiei a rezultat din menţinerea poziţiei dominante politic a aristocraţiei, în timp ce se dezvoltau clasele de mijloc şi muncitorimea. Printre aceste stări de fapt, politica guvernamentală nu putea fi decât oscilantă. Nici o grupare, nici un om politic nu se prezintă cu un program cuprinzător, hotărât şi de perspectivă, care să traseze ferm linia de dezvoltare a statului pe întreg spectrul problemelor sale. însuşi caracterul său dual e un factor care împiedică adesea acest lucru, datorită concesiilor, acomodărilor şi negocierilor devenite obligatorii, în multe probleme, între Viena şi Budapesta. în problema naţională, în care pentru austrieci punctul sensibil era Cehia, Viena apare de asemenea fără iniţiative constructive în faţa înteţirii opoziţiei “tinerilor cehi”. Guvernanţii vienezi se plâng mereu de intransigenţa cehilor, dar nu o examinează îndeajuns de temeinic pe a lor . Antisemitismul şi naţionalismul lui Karl Lueger, la sfârşitul secolului al XIX-lea, e un alt semn al subminării monarhiei prin curente şi tendinţe contrarii, care se adaugă celor autonomiste şi centrifuge, ale naţionalităţilor în frunte cu cehii. Aceştia cereau un statut mai independent decât cel acordat maghiarilor în 1867, pretenţii decretate de Viena ca o imposibilitate. Desigur, pentru istoriografia noastră aspectul de interes major e oferit de evoluţia părţii maghiare, instituite ca o entitate aparte, prin pactul dualist. Asupra ei şi a metodelor sale de guvernare, cu privire exclusivă la tratarea problemelor naţionale s-a scris până la refuz şi s-au abătut toate anatemele. Evident că şi în acest caz întârzierea modernizării structurii sociale, în sensul lichidării marii proprietăţi şi diminuării influenţei aristocraţiei, a fost răspunzătoare, în mare parte, de creşterea tensiunilor interne din cuprinsul teritoriilor coroanei Sf. Ştefan. Sentinţa nu ne aparţine.
