Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Referat principal, Einführungsvortrag, Megnyitó előadás
Modernizarea Imperiului Habs burg ic In secolul al XIX-lea 23 de egalitate de drepturi a tuturor naţionalităţilor. Dacă Viena ar fi stăruit în dezvoltarea şi consolidarea formulei din 1860-1861, evitând aparenţa avantajării unilaterale a unei naţiuni şi a marginalizării politice a altor câtorva - cum se va întâmpla în 1867 - edificiul statal Habsburgic ar fi fost mai puţin vulnerabil. Legătura între spiritul de la 1860-1861 şi conceptul şi tendinţa de modernizare este simplu de pus în evidenţă. S-a recurs atunci la principiile elective şi reprezentative ale organelor politice provinciale şi centrale, la divizarea atribuţiilor între acestea două, la libertatea cuvântului, a întrunirii şi a constituirii de organizaţii politice. Imperiul tindea către structura unei monarhii constituţionale, cu note federaliste, dar repetăm, cu încă multe neîmpliniri care aveau să facă în viitor obiectul unor campanii politice de opoziţie, din multe părţi. întreg sistemul înceta de a mai fi unul rigid: devenea, în principiu permeabil pentru viitoare reforme. E superfluu să mai revenim asupra problemei atât de cunoscute a perspectivelor pe care le-a deschis pentru românii din Transilvania, perspective care au marcat puncte de pornire importante în dieta de la Sibiu din 1863-1864. Sistemul asupra căruia am insistat a fost o expresie a unui “liberalism” limitat, sui generis al Vienei. Liberalismul a fost, cum se ştie, o doctrină specific modernă a secolului al XIX-lea, afirmată ca atare în occidentul european îndată după Congresul de la Viena. Ajungem la discutarea unuia din momentele controversate din istoria Imperiului Habsburgic: dualismul din 1867. Din nou un act defensiv, impus de forţa boicotului desfăşurat de corpul politic maghiar împotriva reformelor din 1860-1861. Indiferent de aceasta, Viena pare a se fi temut, mai ales după ce a intervenit şi înfrângerea de la Sadova, de o descompunere a monarhiei, actul din 1867 n-a fost bine inspirat. El a instaurat o discriminare în conglomeratul de naţiuni din Imperiu, proiectând în faţă pe cele austriacă şi maghiară. A blocat speranţa realizării unei egalităţi reale între naţiunile din Imperiu şi a colaborării lor pe această bază. în rândul clasei politice maghiare, a dat satisfacţie unei părţi însemnate a ei, dar n-a înlăturat opoziţia, fidelă principiilor de la 1848, care se va considera purtătoarea veritabilă a idealurilor politice ale naţiunii maghiare. Kossuth în exil a continuat să fie o personalitate cu o charismă superioară celei a politicienilor autori ai compromisului, oricât de remarcabili au fost aceştia, mai ales cei din prima generaţie de la 1867: Deák, Andrássy. Pe termen scurt, dualismul a salvat coeziunea monarhiei, dar pe termen lung a slăbit-o. în partea austriacă a monarhiei “era liberală” se consideră a fi inaugurată oficial de legile sancţionate de împărat la 21 decembrie 1867. Ele priveau: organizarea puterii judecătoreşti, drepturile cetăţenilor - specificându-se egalitatea lor, libertatea conştiinţei, inviolabilitatea proprietăţii şi proclamării că: toate
