Horvat, Irina Liuba: Icoane din colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare (Satu Mare, 2014)
Lista documentelor - 20
Catharinam Onder ex Kanya. / Michael Matusz ex Kanya. P<atrinum habuit> Presbyteru<m> / Zdobensem. / loannes laczko adolescens. P<atrinum habuit> Franciscum Vaszcsiszin ex Kanya. // Stephaniis Adolescens orphanus ex Kanya. P<atrinum habuit> Franciscum Vascsisin ex ead<em>. / Anna Laczkonis lasztrab ex Kanya. / Maria Mikucsik ex Vajda. P<atrinam habuit> Elisabetham Varga ex ead<em>. / Georgius Leskonis <sic!>282 infans ex Rest. P<atrinum habuit> loannem laszko ex Kanya. / Anna Petichora virgo ex Komaroch. P<atrinam habuit> Mariam Vagaska ex ead<em>. / Mich<ael> Czingula iuvenis ex Rest. P<atrinum habuit> Presbyterum Zdobensem. / Elisabetha infans loann<is> Adam ex Rest. P<atrina> Varga Gyuronis uxor ex Kanya. Possessio Rakacz. Parochus unus Andreas Szikora, ordinatus et instituitus in hac parochia ab Ep<isco>po Bizanczy. Fundus parochialis liber, ut apud caeteros / colonos, cum appertinentiis ad tres calcaturas283, ad primam <quin>q<ue> circi/ter cub<ulorum> capax, ad <secun>dam 4, ad <terti>am medii tertii, quem pacifice usu/at. In Matre Confessionis capaces circit<er> 120. Hospites 18, quo/rum singulus solvit annuum proventum per tres metretas siligi/nis et tres panes. Confessionem Paschalem omnes peregerunt, prae/ter unam mulierem, quae canis morsu detenta distrahit. Filialem / habet Szent, in qua Confessionis capaces 26. Hospites 4, quorum / singulus unum coretum siliginis solvent <sic!>284 et per unum Nyilas285 pro / feno. Inquilini in Matre 10, qui unius diei laborem p<rae>stant Parocho. / In filiali quoq<ue>, qui pariter laborem p<rae>stant. Parochus incedit in veste tala/ri, a duobus iam circiter annis in moribus et potu emendatus esse / dignoscitur. Populum instruit et catechisat. Caeteraq<ue> Divina servitia / peragit diligenter. In Magno Introitu Com<m>emorationem facit iuxta / morem p<rae>scriptum. Concionatores libros habet 4. Ecclesia nullum / Metricam habet. Nullus adultorum et parvulorum sine Sacra/mento Poenitentiae et Viatici decessit. Sacramenta in Ecclesia ad/ministrat in vestibus debitis et ab Ecclesia p<rae>scriptis, nec sine / praemissis ternis promulgationibus copulat. Obstetrix iurata / est. Festa observare audiendo Sacrum et Concionem perhiben/tur omnes parochiani. Cantori quilibet hospes unum coretu<m> / siliginis, inquilini vero 4 polturas286 annuatim solvunt. Pulsus / mane et vesperi quotidie fit. 282 Recte: Laszkonis. 283 Calcatura: arva cassata; ager requietus, novalis: nyomás vagy vető: határ-osztály, forduló, dűlő. 284 Recte: solvit. 285 Cf. Ákos V. Timon, Ungarische Verfassungs-und Rechtsgeschichte, cu referire la lucrarea arhivistului-şef al Arhivelor din Budapesta Carol Tágányi, de la 1894, Istoria сотипЩІІ agrare din Ungaria, apud Radu Rosetti, Pentru adevăr şi dreptate, laşi, 1911, pp. 109-110: «VIII. Despre felul proprietăţii în Ungaria şi în Polonia în Evul Mediu. ... Conscrierea arată în comitatul Abauj o singură localitate, Szántó ... în care se obişnuia repartiţiunea anuală. Această repartiţiune se făcea prin tragere la sorţi, operaţie cunos/cută în vechea limbă ungară sub numirea de „aruncare a săgeţii” sau „tragere a săgeţii (nyívetes, nyílvonás), din care cauză datele noastre numesc partea astfel trasă la sorţi săgeată (nyi! sau nyilas), iar întregul fund supus tragerii la sorţi „câmp al săgeţii” (nyilföld) sau, fiindcă acesta era proprietate a satului, „câmp al săgeţii sătesc”, „câmp de împărţeală al satului”, „câmp comun al satului”, iar partea individuală dintr-însul „săgeată a satului”. întinderea „săgeţii” era, se-nţelege, alta în fiecare hotar, în cele mai multea cazuri varia chiar în fiecarea an. Dar şi mai interesant este faptul că, în Zombor, pe lângă aceste „câmpuri ale săgeţii”, mai era şi un aşa-numit „câmp liber”, în care oricine era volnic să are, fără împărţeală sau tragere la sorţi, atât cât îi plăcea, adică uza de dreptul primului ocupant.» 286 Poltura: sive Poituracus, Poiturako, i.e. denarius dimidiatus, denarii semis et floreni quadragesima pars, a Polonico póltorak vei pól-tora; Russico pol-tora: heveder pénz, poltra, pultura. Cf. Codex Alv., II, p. 232: «Germanicus sive Rhenensis florenus faciat Hungaricos nummos centum viginti sive polturas quadraginta. Moneta Polonica, quae vulgo duodecim polturarum vocatur, valeat triginta sex nummos Hungaricos sive sex grossos Germanicos. Ibid. Poltura (valeat) tres nummos.» 96
