Horvat, Irina Liuba: Icoane din colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare (Satu Mare, 2014)
Introducere
Cărei în 26 aprilie 1761 arhivarul a notat că a fost primită în 2 mai 1761 în Mukacevo. Prin urmare episcopul se afla încă în 2 mai în reşedinţa sa din Mukacevo, de unde a plecat după cum spune el, aproximativ la o săptămână de la primirea adresei contelui Pălffy din 17 aprilie16 oprindu-se întâi la Máriapócs şi apoi mergând la Cărei unde împreună cu contele Károlyi Antal au pus la cale strategia ce trebuia urmată pentru a salva unirea religioasă17. în data de 5 mai 1761 el emite din Cărei circulara pentru convocarea adunării preoţilor, cantorilor şi reprezentanţilor satelor la Cărei pentru data de 10 mai, ziua Sfântului Apostol Simon Zilotul. Pe circulară mai este o însemnare, probabil a arhivarului comitatului care notează în 15 mai: “Adresă a episcopului Olsavszky al Munkaciului cu ocazia începerii vizitaţiei comitatului Satu Mare trimisă prin comitat” şi tot pe verso se află un ordin al contelui Károlyi Antal prin care reprezentanţii legali ai satelor erau chemaţi obligatoriu la adunarea de la Cărei, purtând data de 15 mai pe versiunea românească şi 16 mai pe versiunea slavă. Probabil că în aceste prime zile ale lui mai, episcopul ca şi contele au gândit o altă strategie privind adunarea credincioşilor într-un sobor, amânând în primul rând data ţinerii lui pe 21 mai, urmând ca în acest timp episcopul să-şi pună la punct o strategie cu care să poată ajunge la inimile credincioşilor care şi-au exprimat clar, în lunile martie - aprilie 1761, dorinţa lor de a înceta orice fel de legătură cu episcopul greco-catolic. Vezi cazul locuitorilor din Dindeşti, Andrid, Resighea, Sanislău, Tiream, Vezendiu, Portiţa, Irina18, lată de ce în perioada de până la întrunirea de la Cărei din 21 mai, episcopul Mihail Olsavszky a făcut călătorii în 10 sate, după cum spune el, pentru a sta de vorbă cu oamenii şi pentru a pregăti strategia de urmat. Satele sunt cele care şi-au exprimat în modul cel mai hotărât dorinţa de a reveni la ortodoxie: Ghenci, Tiream, Vezendiu, Portiţa, Irina, Dindeşti, Andrid, Resighea, Sanislău şi Ciumeşti19. Probabil că perioada aceasta de informare şi analiză l-a făcut să-şi dea seama că nu toate satele din comitat au trecut la ortodoxie. Aceasta face ca la adunările pe care le convocă în 21 mai la Cărei şi 25 mai la Satu Mare să nu cheme pe preoţii din Ţara Oaşului şi districtul Baia Mare unde nu au avut loc evenimente deosebite în anii 1760-61, după cum reiese dintr-o scrisoare adresată contelui Nicolae Pálffy în care îi vorbeşte despre adunarea de la Satu Mare din data de 25 mai 1761, şi unde aminteşte că „Districtus porro Avassiensis et N<agy> Banyensis sicut nullum ad Sophronianos impostores recursum facerat”. (Pe de altă parte, aşa precum districtele Oaşului şi Băii Mari nimeni, nu s-au reîntors la impostorii lui Sofronie)20. Mai sunt şi alte sate care nu au avut nici un fel de mişcări, rămând fidele bisericii greco-catolice: Curtuişeni, Merk, Fábiánháza21, Petea, Pelesu Mare22, Băbăsesti23, Potău24, Apateu25, Cărăşeu26, Seini27. 16 El primeşte adresa în data de 25 aprilie după cum rezultă din notarea de pe scrisoare. Dar aceasta înseamnă că a plecat în data de 3 mai din Mukacevo şi nu în 14 mai cum spune Petrov, op.cit., II, p. 68. 17Arhiva de Stata Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, f. 4. 18 A Petrov, op.c/f.,11, p. 32. 19 Arh. de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opisl, dos. 1711, f. 4. El numeşte aceste deplasări ,,excursio Ep<isco> palis" (călătorii episcopale). 20 Ibidem, f. 27-29. Scrisoarea datează din 1 iunie 1761. 21 Ibidem, f. 13 ”Nu au făcut nici o larmă ce stau în ce au fost şi până acum’’. 22 Ibidem, ’’Stant, nullo habita tumultu”. 23 Ibidem, ’’Stant, stabuntque absque omni tumultu”. 24 Ibidem, "Stant, nullo excitate tum<ultu>”. 25 Ibidem, f. 9 v ’’Stant, nullo habita tumultu”. 26 Ibidem, f. 9v ’’Stant ut steterunt absque omni tum<ultu>”. 27 Ibidem, "Stant nullo habito_tum<ultu>stabuntque impost”. 9
