Horvat, Irina Liuba: Icoane din colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare (Satu Mare, 2014)
Introducere
Şi în această perioadă biserica greco-catolică trece prin momente dificile. în primul rând ea nu era egală în drepturi (decât formal) cu bisericile recepte (catolică, reformată sau luterană), neavând aceleaşi privilegii (doc. 7). Bisericile îşi primeau greu terenurile care li se cuveneau prin lege şi doar prin bunăvoinţa proprietarilor, mari nobili, oraşe sau târguri. De exemplu în 3 septembrie 1751 orăşenii din Viskovo şi Tiacevo donează bisericilor greco-catolice din cele două oraşe pământ pentru biserici şi cimitire, (doc. 23) Continuă cazurile de abuz asupra perceperii veniturilor bisericilor greco-catolice, nerespectarea sărbătorilor greco-catolice, ceea ce duce în 16 martie 1752 la emiterea de către Consiliul Locumtenenţial a unui ordin privind liberul exerciţiu al religiei greco-catolice, ţinerea sărbătorilor şi perceperea veniturilor cuvenite, (doc. 30) în acest deceniu episcopul Olsavszky continuă eforturile de întărire a autorităţii sale prin subordonarea călugărilor basiliteni de la mănăstirea Sfântul Nicolae din Mukacevo (doc. 2 şi 6) dar şi de pornire a procesului de canonizare al episcopiei de Mukacevo, deşi răspunsurile oficiale, în urma intervenţiei episcopului de Eger, au fost întotdeauna negative (doc. 13 şi 14). De remarcat că Olsavszky acţiona inclusiv la Roma în acest scop, unde avea un agent plătit în persoana lui Carol Coequelines, un distins autor al unei culegeri de documente papale referitoare la perioada 1450-1746 (doc. 12, 15, 19). Multe dintre documente ne arată preocuparea lui M. Olsavszky pentru înfiinţarea de şcoli (doc. 63 şi 118), sprijinirea înfiinţării de tipografii la Cărei şi Mukacevo (doc. 40, 60, 63,96), la tipografia din Cărei episcopul contribuind cu 400 de florini. Există o preocupare atât a episcopului dar şi a autorităţilor centrale de a împiedeca intrarea cărţii ortodoxe în episcopia de Mukacevo. Mai multe documente pomenesc de intrarea cărţilor din Rusia (doc. 57, 96). Există un document extrem de importat şi anume o vizitaţie canonică a districtului Slovenske din 13 octombrie 1754 prin care se conscriu cărţile de la parohii (doc. 39). Se poate lesne observa că marea majoritate a cărţilor religioase proveneau de la tipografiile din Lvov, Vilnius, Pociaev şi Uniev, unde funcţionau tipografii aflate sub influenţa greco-catolicilor din Regatul Poloniei, nelipsind nici cărţi provenite din mediul ortodox: Kiev (cele mai multe), Moscova şi chiar din Novgorod7. Pentru perioada aceasta nu am găsit documente despre cărţile venite din j arile Române, pentru parohiile româneşti din Sătmar, Ugocea, Maramureş şi Szabolcs. Probabil şi din cauza faptului că tipografia din Blaj începuse să producă din plin iar cartea blăjeană ajungea şi în Sătmar şi Maramureş: Straşnicul din 1753 se păstrează în 5 exemplare, Liturghierul din 1756 (4 exemplare), Molitvenicul din 1757 (5 exemplare), Octoihul din 1760 (5 exemplare) etc.8. Extrem de multe documente se referă la numirea de preoţi, la adunările districtelor protopopeşti, la încasarea impozitului cuvenit episcopului (cathedraticum), la împărţirea de subsidii, la numirea de protopopi sau vicari etc. (doc.16, 41,46, 52, 68, 70, 71,73, 74, 76, 77, 82, 83, 87, 90, 92, 100). Mai sunt de asemenea documente legate de biserica greco-catolică din Transilvania, cum ar fi scrisoarea lui Inochentie Micu Klein din anul 1752 (doc.32), jurământul de credinţă faţă de papa Benedict al XlV-lea depus de episcopul Petru Pavel Aron în anul 1754 (doc. 38). însă cea mai mare cantitate de documente se referă la mişcarea lui Sofronie din Cioara, existând cel puţin 100 de documente referitoare la această chestiune, în mare parte inedite. Această mişcare, numită de Augustin Bunea 7 Rând pe rând apar tipografiile din Moscova (1564) Vilnius (1525), Lvov (1574), Novgorod (1675), Uniev. în Polonia în veacul al XVI-lea cf. Russkoe Knigo peciatnie do 1917 Goda 1564 - 1917, Moskva, 1964, p. 18, 33, 66, 85, 221. 8 Elena Bărnuţiu, Cartea românească veche în colecţii sătmărene, Satu Mare, 1998, p. 328-330. 7
