Horvat, Irina Liuba: Icoane din colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare (Satu Mare, 2014)
Introducere
“Revoluţiunea călugărului Sofronie şi a popéi Tunsu”9, a fost facilitată de apariţia decretului de toleranţă a Mariei Theresia din 13 iulie 1759 care recunoaşte în Transilvania comunităţile ortodoxe existente precum şi dreptul lor de a avea în frunte un episcop, dar şi de războiul de şapte ani, început încă din anul 1756 şi în care Rusia se afirmă ca factor de putere în Europa şi începe să se erijeze în apărătoare a popoarelor ortodoxe de pe continent10. Este incontestabil că în mai puţin de doi ani de zile soarta unirii religioase a fost pusă în grea cumpănă atât în Transilvania, dar şi în nordul Ungariei. După datele Comisiei Aulice însărcinate cu recensământul celor două religii din Transilvania din anul 1761, situaţia era clar în defavoarea religiei greco-catolice, după ce mai bine de 50 de ani îi fusese net favorabilă. Vom da cifrele Comisiei doar pentru comitatele învecinate cu Sătmarul şi Maramureşul pentru ca ele au jucat un rol de seamă în propagarea ortodoxismului şi în episcopia de Mukacevo. în comitatul Crasna era doar o familie unită, nu era nici o biserică unită, în schimb erau 2524 de familii ortodoxe care deţineau 44 de biserici. în districtul Chioar erau 892 familii unite şi 2930 de familii ortodoxe. Uniţii deţineau 26 biserici iar ortodocşii 40. în comitatul Solnocu de Mijloc erau 424 familii unite şi 5606 familii neunite. Uniţii deţineau 13 biserici iar ortodocşi aveau 96 biserici. Situaţia cea mai bună pentru uniţi era în districtul militar Năsăud, aflat la graniţa cu Maramureşul unde uniţii numărau 2033 familii cu 27 de biserici iar ortodocşii doar 745 familii cu 7 biserici11. Cele câteva cifre ne vor ajuta să înţelegem mai bine situaţia din comitatul Satu Mare care s-a aflat sub influenţa de netăgăduit a ceea ce se întâmpla în Transilvania, aşa cum se exprima şi contele Pălffy, cancelarul imperiului: „malo exemplo Transylvanorum...’’12, sau cum scria în 17 aprilie 1761 „in ingrato moliminium per valachos Praesbyteros in Transylvania excitatorum, ac jam in Hunga<ria >m etiam penetrantium”'3. Episcopul Mihail Olsavszky a aflat de toate aceste mari mişcări care erau în curs de desfăşurare încă din lunile noiembrie - decembrie 1760 după cum reiese din corespondenţa sa cu autorităţile comitatului Satu Mare14. Acestor autorităţi şi mai ales contelui Károlyi Antal, un catolic fervent, li se datorează în cea mai mare parte salvarea unirii religioase în comitatul Satu Mare în anii 1760 - 1761. S-au luat măsuri foarte hotărâte împotriva tuturor celor care agitau împotriva unirii: pedepse cu închisoarea, intervenţia forţelor înarmate ale comitatului acolo unde situaţia o cerea, blocarea graniţelor dinspre Ardeal cu forţe înarmate care aveau misiunea de a opri plecarea sau venirea de agitatori etc. Sunt câteva documente extrem de importante care ne dovedesc că tendinţa de trecere a satelor sătmărene la ortodoxie a fost cu mult mai amplă decât ceea ce se ştia până acum15. Prima întrebare la care vom încerca să răspundem folosind corespondenţa episcopului este cea referitoare la data când a ajuns episcopul în Comitatul Satu Mare? Pe o scrisoare a contelui Károlyi expediată din 9 Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron şi Dionisiu Novacovici sau Istoria românilor transilvăneni de la 1751 până la 1764, Blaj, 1902, p. 171. 10 N. lorga, Sate şi preoţi din Ardeal, Bucureşti, 1902, p. 252. 11 Archivio della S. Congregatione di Propaganda Fide, fond Scritture riferite nei Congressi: Greci di Croazia, Dalmazia, Schiavonia, Transilvania e Ungheria. Miscellanea II, f. 235v. 12 M. Lucskay, op.cit, 17, p. 86. 13 Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, dos. 1687, f. 1. 14 Ovidiu Ghitta, Naşterea unei biserici. Biserica Greco-catolică din Sătmar în primul ei secol de existentă (1667-1761), Cluj Napoca, 2001, p. 302 - 311. 5 A. Petrov, Materiali dlia istorii Ugorokoi Ruşi, I, Sankt Peterburg, 1905, p. 26-73 (82 documente privind mişcarea lui Sofronie, definită „Valachorum Ruthenorumque tumultus”; ibidem, 1906, p. 59 - 62; Silviu Dragomir, Istoria desrobirei religioase a Românilor din Ardeal in secolul XVIII, voi. I-II, Sibiu, 1920 (îşi intitulează capitolul XII din voi. II, Tumultus Valahorum în Satu Mare şi părţile ungurene) şi mai nou Ovidiu Ghitta, Naşterea...., p. 302-351, (’’Aceşti români..ingraţi...” Mişcarea lui Sofronie în comitatul Satu Mare) 8
