Kinces, Diana: Micula. Chid Cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)

Istoricul localităţii

5277 iugăre (1 iugăr = 0,43ha) de teren din care 772 era teren arabil, 1565 fâneţe şi 78 grădini. Terenul era propice pentru cultivarea diferitelor cereale, astfel sunt menţionate culturi de grâu, secară, ovăz dar şi pepene. Râul Tur, ce trecea prin hotarul localităţii era plin de peşti şi raci, fiind semnalată pe cursul râului şi funcţionarea unei mori de apă. Mai erau consemnate şi câteva familii nobiliare, dintre care amintim: Mikolay, Szodoray, Mándy, Csanáldy, Szirmay, Boros, Szarvady, Bogdany, Nagy, Pap.

Tradiţia locală povesteşte de existenta unei mori de apă ce aparţinea grofului Rafael şi care ar fi fost amplasată pe râul Tur, astfel încât oamenii ce locuiau de-o parte şi de alta a râului, veneau zeci de kilometri cu căruţele pentru a-şi măcina grâul. Această moară prin descendenţi a fost moştenită de familia Mikolay, iar în 1842 a

revenit familiei Galgóczy. Se pare că în secolul al XlX-lea a funcţionat şi o moară cu aburi, de care comuna a beneficiat până în anul 1974.

în anul 1806 în Micula trăiau 57 de suflete greco-catolice ce aparţineau de parohia Bereu, limba de predicate fiind maghiară.

Recensământul din anul 1880 menţiona la Micula 222 de case ce erau locuite de 1311 locuitori din care 221 erau greco-catolici, 110 romano-catolici, 819 reformaţi şi 160 evrei. în anul 1900 Micula avea 1715 locuitori, majoritar maghiari.