Kinces, Diana: Micula. Chid Cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)

Istoricul localităţii

în perioada Imperiului Habsburgic s-a început construirea căii ferate care traversa localitatea, însă în anul 1865 Micula nu beneficia de o staţie feroviară. în 20 iunie 1872 a fost înfiinţată staţia de cale ferată din Micula. în anul 1901 s-a întocmit prima hartă cadastrală a localităţii, ce a suferit modificări de-a lungul timpului, iar în 1948 s-au stabilit hotarele acestei comune şi denumirea acesteia.

în 1921 s-a construit clădirea în care funcţionează Primăria Micula iar în aceeaşi perioadă funcţiona un serviciu poştal şi de telegraf. Locuinţele localnicilor erau amplasate astfel: feudalii, proprietari de pământ locuiau în centru, iar în partea stângă erau amplasate casele iobagilor. Cele mai importante clădiri, bisericile şi conacele (Galgóczy, Weisz etc.) erau situate în centru.

în anul 1925 la Micula au fost colonizate 26 de familii din Maramureş (din satele Iapa, Crăciuneşti, Vişeu de Sus, Rona, Vad) şi 12 familii din Pomi, judeţul Satu Mare. Coloniştii veniţi din Maramureş (familiile Gherman, Simion, Mihai, Moldovan, Rachiş, Boboşan, Popovici, Tomoioagă) au primit câte un lot de 14 iugăre, iar cei din Pomi, câte 12 iugăre de teren arător, fâneaţă şi păşune. Terenurile vândute coloniştilor însumau 514 iugăre şi proveneau din terenurile expropriate de la familiile Nemeth Emeric, Rona Desideriu, Groszman David şi Ostrovszky Ştefan. La început coloniştii stăteau în casele sătenilor cu chirie, iar din 1926 primesc loc de casă, pentru a-şi construi locuinţe. Dintre românii sosiţi la Micula trebuie menţionate şi trei familii din Apşa de Jos (azi în Ucraina): Dan loan, Mihalca loan şi