Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Cosmin Popa-Gorjanu: Feudalismul românesc?
44 Cosmin Popa-Gorjanu periodizarea istoriei românilor pe baza şablonului celor cinci etape, în anul 1975 Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu publicau Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la întemeierea statelor româneşti în care era utilizată o periodizare cronologică15. In anii 1977 şi 1978 apăreau două lucrări care discutau problema fărâmiţării feudale în statele medievale Ţara Românească şi Moldova. Este vorba despre cartea lui Manole Neagoe, Problema centralizării statelor feudale româneşti Moldova şi Ţara Românească, şi respectiv despre studiul lui Dinu C. Giurescu, intitulat „Caracteristici ale feudalismului românesc”. Analizând ipoteza existenţei fărâmiţării feudale, Manole Neagoe respingea teoria formulată de Petre P. Panaitescu şi preluată de Barbu T. Câmpina, care în opinia sa „se inspiră nu din relaţiile noastre sociale, aşa cum pot fî ele definite pe baza documentelor, ci pe baza identificării instituţiilor feudale româneşti cu cele din societatea feudală din Europa apuseană, selectând din documente acele părţi care confirmă teoria fărâmiţării şi centralizării statului şi făcând abstracţie de toate celelalte”16. Manole Neagoe, ca şi Dinu C. Giurescu, a supus fiecare ipoteză ori teorie privind feudalismul românesc unei critici temeinice bazate pe probe documentare. Discutând despre cetele boiereşti de slugi, din care s-a tras concluzia existenţei unei fărâmiţări feudale, Neagoe se întreba dacă nu cumva „există unele erori în tendinţa de a realiza o schemă ideală a organizării societăţii noastre feudale şi nu se acordă cumva un rol prea mare influenţelor străine, ca să nu spunem tiparului care a sugerat această concepţie”17. Fără a insista asupra tiparului, autorul continuă analiza sa şi infirmă pe baza documentelor existenţa legăturilor vasalice între boieri şi slugile lor, ori a cedării de feude de către boier unor vasali ai săi. Atunci când se dă un sat unei slugi, arată Neagoe, donaţia este de fapt o răsplată, o simbrie datorată18. Totuşi pentru autor există o oaste boierească feudală care nu este „tipic feudală”. Existenţa unei clase feudale, a boierilor, este o certitudine, în ciuda particularităţilor feudalismului românesc. Iar existenţa satelor libere „trebuie să ridice semne de întrebare şi să recomande circumspecţie atunci când vorbim de feudalismul românesc”19. Deşi Neagoe vorbeşte despre relaţii feudale, domeniu feudal mănăstiresc, domeniu feudal laic, societate feudală românească, el constată şi afirmă că „la noi nu există în terminologia actelor 15 H. H. Stahl, op.cit., p. 160—161. Se prezintă şi încercarea de revenire la periodizarea în epocă străveche, veche, medie, modernă şi contemporană, propusă în anul 1968 de un grup de istorici conduşi de Constantin Daicoviciu şi Miron Constantinescu. 16 M. Neagoe, Problema centralizării statelor feudale româneşti Moldova şi Ţara Românească, Craiova, 1977, p. 271. 17 Ibidem, p. 54. 18 Ibidem, p. 58. 19 Ibidem, p. 67,81,86.
