Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Ioan Aurel Pop: Între Habsburgi şi Otomani: Transilvania la mijlocul secolului al XVI-lea
146 Io an-Aur el POP populaţie şi de marea parte a elitei politice, datorită rechiziţiilor, fiscalităţii excesive, jafurilor armatei, aroganţei lui Castaldo. In 1552, lipsa de reacţie adecvată a acestuia a favorizat ocuparea de către otomani a majorităţii cetăţilor bănăţene şi apoi la transformarea unei mari părţi a Banatului (cu cetatea Timişoarei) în paşalâc. Stările transilvane, deşi nemulţumite, întrunite în dieta de la Cluj, au depus jurământul de credinţă faţă de Ferdinand. Nemulţumirea s-a concentrat până la urmă asupra persoanei lui Castaldo, obligat să părăsească Transilvania în primăvara anului 1553. Poarta urmărea cu atenţie situaţia, exploatând-o în favoarea sa. loan Sigismund şi mama sa erau sprijiniţi nu numai de sultan, ci şi de Franţa, din exterior, având o susţinere internă tot mai puternică, animată cu pricepere de Petru Petrovici. Ferdinand caută noi soluţii, una fiind şi numirea noilor voievozi, in persoana lui Francisc Kendy şi Ştefan Dobó (mai 1553) şi a unui nou episcop la Alba Iulia, anume Paul Bornemisza. Nu erau însă decât paleative, care nu au putut opri acţiunile antiaustriece: răscoala armată a secuilor, chemarea dietei către principele Mircea Ciobanul pentru a mijloci o înţelegere cu Soliman (iunie 1553), trimiterea de soli la sud şi est de Carpaţi, pentru subminarea regimului impus de Ferdinand. Sultanul, reţinut de conflictul din Persia, dar stimulat de partida “fiului regelui loan” şi chiar de ambasadorul Franţei la Constantinopol, a decis să acţioneze abia în toamna anului 1555, poruncind beilerbeilor Rumeliei, Budei şi Timişoarei, ca şi principilor Ţării Româneşti şi Moldovei să pregătească expediţia de alungare a imperialilor şi de reaşezare a lui loan Sigismund în Transilvania. La începutul anului 1556, forţele locale conduse de Petru Petrovici şi cele ale domnilor Ţării Româneşti (Pătraşcu cel Bun) şi Moldovei (Alexandru Lăpuşneanu) i-au scos pe imperiali din Transilvania, reinstalându-1 la conducere pe loan Sigismund, ca vasal al sultanului. Habsburgii nu vor mai reveni cu autoritatea lor asupra întregii ţări decât după asediul Vienei din 1683, odată cu Reconquista. Cum s-a văzut mai sus, Serenissima a urmărit cu atenţie şi preocupare toate aceste evoluţii, iar Consiliul celor Zece (Consiglio dei X sau Consiglio del Died)9, prin cei trei capi ai săi aleşi în fiecare lună (Capi del Consiglio dei Died), era la curent cu toate mişcările referitoare la soarta Transilvaniei. Sursele baililor erau de primă mână, cum se vede dintr-o scrisoare autografă redactată în februarie 1553l0, la Pera, în Constantinopol, de către Domenigo Trivisan, bailo, şi în care acesta spune dogelui şi Capilor Consiliului celor Zece că îl vizitase Zuan Miches (loan Mikes) - nume redat în dialectul din Veneto, ca şi întreaga scrisoare. Bailul spune că au discutat molie cose, dar că 9 A. Da Mostro, L’Archivio di Stato di Venezia. Indice generale, storico, descrittivo ed analitico, tomo I (Archivi dell’Amministrazione Centrale della Republica Veneta e archivi notarili), Roma, 1937, p. 52-60. 10 Archivio di Stato di Venezia, Capi del Consiglio dei X, Lett ere di ambasciatori, Costantinopoli, busta 2, doc. 38.
