Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Adrian Andrei Rusu: Românii din Regatul Ungariei şi cetăţile medievale. (Privire specială asupra secolelor XIII-XIV)
102 Adrian Andrei RUSU se acceptase sorgintea nobiliară a celor executaţi. Cetatea regală, care a dat modelul pentru ridicarea celor particulare, s-a ridicat abia în momentul presupus de Radu Popa (sfârşitul secolului al XIII-lea), iar imitarea ei (simbolic, funcţional şi arhitectonic) nu avea cum să se producă atât de rapid. Situaţia din Maramureş este mai complicată, căci localnicii nu au dispus, în aparenţă, de vreun model princeps zonal. Cazul fortificaţiei de la Sarasău este destul de singular, atât ca vechime (secolele XII—XIII), cât şi ca patrimoniu79. Din acest motiv nu vom putea scoate din ea mare lucru. Alta este situaţia turnurilor locuinţă de la Onceşti80 şi Bogdan Vodă (Cuhea)81. Ambele au fost construite în secolul al XIV-lea. Cel de-al doilea dovedeşte o posibilitate, altfel doar ipotetică: prezenţa fortificaţiilor-rezidenţe din lemn. Treptat s-a dovedit că nici Maramureşul, nici Haţegul, nu au fost teritorii exclusive de manifestare, prin cetăţi, a prestigiului social al elitelor româneşti. în Banatul montan, cel puţin Tumul Ruieni a fost asociat familiei de Mâtnic82, un turn identic pare să fi dispărut la Reşiţa, aparţinător familiei de Ţerova83. Cazul cetăţii de la Gladna Română84 reafirmă sugestia orizontului de fortificaţii ridicate din materiale mai greu de observat. Dar, în interpretarea funcţionării ei este o fisură: ar fi extrem de dificil de imaginat o fortificaţie românească construită pe un domeniu regal sau privat, în felul în care ni se sugerează ca stând lucrurile85. în Făgăraş, alături de enigmatica Brează, mult mai interesantă este iniţiativa de la Comana86. Posibilitatea, încă neverificată, a unei fortificaţii aparţinătoare familiei de la Lupşa Albei87, nu face decât să indice prezenţa unei geografii perfect colate pe spaţiile în care 79 R. Popa, Ţara Maramureşului..., p. 217-218 80 H. Daicoviciu - O. Bandula - I. Glodariu, Cercetările de la Onceşti, în Maramureş, Baia Mare, 1965. 81 R. Popa - M. Zdroba, Şantierul arheologic Cuhea. Un centru voievodal din veacul al XIV- lea, Baia Mare, 1966, p. 8-32; R. Popa, O sobă de cahle oală din secolul XIV la Cuhea - Maramureş, in Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, 24 (1973), nr. 4, p. 671-679; Idem, Ţara Maramureşului ..., p. 219-221. 82 N. Săcară, Donjonul de la Turnu Ruieni, în Banatica, 3, 1975, p. 303-307; Şt. Matei, Aspecte ale evoluţiei arhitecturii de fortificaţii în Banat în perioada feudalismului timpuriu, în voi. Studii de istoria artei, Cluj-Napoca, 1982, p. 108-109. 83 Mihalik S., Resicza jelene és múltja, Resica, 1896, p. 79; D. Ţeicu, O reşedinţă feudală românească la începutul Reşifei medievale, in voi. Arheologia satului medieval din Banat, Reşiţa, 1996, p. 6, 9-11. 84 R. Popa - D. Căpăţână - V. Achim, O cetate medievală la izvoarele Begheiului. Cercetările de la Gladna Română, judeţul Timiş, in RMM. MIA, 18 (1987), nr. 1, p. 12-16. 85 V. Achim, Districtele medievale româneşti de pe valea superioară a Begheiului, in voi. Banatul în evul mediu, Bucureşti, 2000, p. 21: cetatea cnezilor, moşia mare a familiei Omor. 86 V. Eskenasy, O nouă fortificaţie românească din Ţara Făgăraşului - cetatea Comanei (secolele XIII-XIV), in RMM. MIA, 50, nr. 1, 1981, p. 37-39; A. Lukács, op. cit., p. 146-147. 87 Repertorul arheologic al judeţului Alba, Alba Iulia, 1995, p. 122.
