Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Adrian Andrei Rusu: Românii din Regatul Ungariei şi cetăţile medievale. (Privire specială asupra secolelor XIII-XIV)
Românii din Regatul Ungariei şi cetăţile medievale 103 elitele româneşti medievale au avut posibilitatea să atingă un anume standard social. Locurile de ridicare al cetăţilor sunt acelaşi în care funcţionase anterior cnezimea condiţionară. Este de fapt, cea mai bună dovadă că schimbările de stare nu au fost radicale, cel puţin pentru o parte dintre foştii cnezi-iobagi regali castrensi. Teoriile lui Radu Popa despre rolul cetăţilor din Haţeg şi parţial, Maramureş, nu au făcut decât să îndepărteze şi să particularizeze arhitectura nobililor (cnezi sau foşti cnezi) români de acolo. Era acreditată ideea unor construcţii, de fapt inutile (mici, fără cisterne, fără spaţii de depozitare88), ale căror rosturi nu rămâneau clare pentru nimeni: fuseseră ele simple simboluri de stare (ca nişte veşminte sau arme - care erau totuşi purtate!) ori refugii ocazionale? Repetăm aici concluziile noastre care afirmă că avem de-a face totuşi cu fortificaţii practice (refăcute din timp în timp, cu materiale reziduale de uz comun), nu dublări de curţi. Rosturile istorice ale cetăţilor au fost depăşite (cazul Răchitovei, Onceştilor ori Cuhei - Bogdan Vodă) ori amplificate (Colţi, Mălăieşti) mai ales după anul 1400. La fel ca pentru oricare nobili din Transilvania, acele forme arhitectonice primare au fost, imediat după ridicare, şi efigii sociale, dar şi utilităţi (locuinţe, depozite, locuri de tezaur etc.). Nu a fost vorba despre o concurenţă a curţilor nobiliare, ci de fenomene paralele, care deţineau, doar până la un punct, rosturi similare. Din cele expuse am putea trage concluzia că nu am avea nici un temei să afirmăm că implicările româneşti în istoria cetăţilor medievale din secolele XIII-XIV au fost degradante. Am putea scrie că, dimpotrivă, pentru o bună parte a cnezimii a fost garanţia recunoaşterii şi prelungirii unui statut privilegial (pe teritoriul castelaniilor regale şi nobiliare); iar acolo unde cetăţile au fost ridicate în nume propriu, ele au fost aidoma tuturor celorlalte categorii elitare provinciale (nobili maghiari ori greavi saşi). 88Ţara Haţegului p. 223.
