Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Adrian Andrei Rusu: Românii din Regatul Ungariei şi cetăţile medievale. (Privire specială asupra secolelor XIII-XIV)
Românii din Regatul Ungariei şi cetăţile medievale 101 Ceea ce am inventariat până acum nu sunt decât exemplele cele mai tipice. Alte situaţii, prezente ici-colo în lucrări istorice locale, au prea puţină importanţă. Ele sunt mai curând simple enunţuri, ipoteze sau dorinţe intime, decât construcţii serioase. Vom observa în mod conclusiv, că românii, la fel ca oricare alţi etnici ai regatului, nu şi-au urmărit sau realizat consolidarea autonomiei prin fortificaţii personale. Nu au reuşit, doar ei adică, să constituie al treilea tip de cetăţi, alături de cele care aparţineau nominal regelui şi cel al elitelor individuale (viitori şi adevăraţi nobili). Ţara Haţegului este teritoriul în care elitele locale au ridicat un grup de fortificaţii, dintre care cele mai cunoscute au fost trei: Colţi (Suseni)73, Mălăieşti74 şi Răchitova75. Nici una dintre ele nu posedă informaţii documentare contemporane construcţiei, decât din secolul al XV-lea (Colţi) sau mai târzii (Mălăieşti, secolul al XVII-lea). Răchitova, cea lipsită total de documente scrise, care este cea mai simplă dintre ele, a fost sondată arheologic, celelalte au avut cercetări aproape exhaustive (Mălăieşti) sau serioase (Colţi). înaintea finalizării ori cunoaşterii rezultatelor de la Mălăieşti sau Colţi, la care am adăuga şi cetatea regală a districtului (Subcetate - Haţeg), Radu Popa a susţinut că elitele românilor le-au ridicat „în jurul lui 1300”76. S-a dovedit că din nici o cetate nu au rezultat materiale arheologice concludente pentru o astfel de cronologie. Singurele elemente de arhitectură cu oarecare potenţialităţi de datare (Răchitova) nu pot, nici ele puse în sectorul cronologic sugerat77. în acest caz, datările ţin de interpretările conjuncturilor istorice. Contrazicându-1 pe Radu Popa78, susţinem că în jurul reperului propus de către el, elitele constructoare nu se maturizaseră încă suficient pentru a se manifesta material astfel. Dincolo de acest lucru, raporturile cu autoritatea regală nu erau dintre cele mai fericite, dovadă sancţiunile aspre aplicate unor „rebeli”, care prin forma lor, indicau că nici nu 73 V. Eskenasy, New archeological research in Transylvania: a complex of romanian monuments at Colfi-Suseni (Hunedoara country), in ARA Journal, Davies, California, 11 (1988), p. 180-191. 74 V. Eskenasy - Adrian A. Rusu, Cetatea Mălăieşti şi cnezatul Sălaşului (sec. XIV XVII), in AIIA Cluj, XXV (1982), p. 53-92. 75 R. Popa, Cetăţile din Ţara Haţegului, in Buletinul Monumentelor Istorice, 41 (1972), nr. 3, p. 54—66; idem, Ţara Haţegului.... p. 219, 223. 76 Structures socio-politiques roumaines au sud de la Transsylvanie aux commencements du Moyen Âge, in RRH, 1975, nr. 2, p. 308, 311. 77 Sub influenţa descoperirilor şi a opiniilor noastre, spre meritul său de cercetător de mare valoare, R. Popa a devenit mai conciliant, recunoscând că s-ar putea să nu fi avut dreptate. Concluzia sa se formula astfel: „considerăm încă deschisă ipoteza existenţei în Ţara Haţegului înainte de secolul al XIV-lea a unor fortificaţii de familie ridicate din materiale perisabile” {Ţara Haţegului ..., p. 223). 78 Primele observări în studiul comun cu V. Eskenasy (Cetatea Mălăieşti ..., p. 58-59, 91 - rezumat). în acelaşi an, formulasem în scris şi notele critice la voi. lui R. Popa (Ţara Haţegului ..., în AIIA Cluj, XXIX (1988-1989), p. 629-633).
