Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
36 Şarolta Solcan Registrele de tricesimă din Cluj în intervalul 1599-16375 au consemnate numele unei categorii aparte de negustorese. Cele 150 de femei erau implicate în comerţul cu oraşele şi satele din jurul Clujului şi chiar din Transilvania. Din nefericire, lista este incompletă, deoarece registrele cuprind doar datele din perioadele 1599, 1602 mai - decembrie, fragmente din 1603 şi din 11 iunie 1604, 1610 ian - 1619 iunie, 1621 decembrie - 1623 noiembrie, 1630 februarie - 1631 ianuarie, 1632 ianuarie - 1636 noiembrie, 27 octombrie-29 noiembrie 1637. Prin urmare, cele 150 de femei au participat la comerţul extern al Clujului practic timp de trei decenii, lipsind valoroase informaţii din anii zbuciumaţi ai primului deceniu şi din perioada limitaţiunilor şi a reformelor monetare impuse de principele Gabriel Bethlen. Acest număr poate fi cifra femeilor implicate în acest comerţ, dar trebuie să ţinem seama de faptul că mai multe nume se puteau referi la aceeaşi persoană. Astfel, o femeie putea fi înregistrată o dată cu numele de fată, altă dată cu cel căpătat în urma căsătoriei, cum au fost cazurile Anei Seres soţia lui loan Zilahi şi al Ilonéi Borgias soţia lui Petru Horvăt. Apoi, unele negustorese văduve se puteau recăsători şi schimba numele. Marea majoritate a acestor femei erau negustorese care duceau şi aduceau mărfuri; excepţie au făcut doar şaisprezece dintre ele. Pentru şapte dintre ele (soţiile lui loan Rozsás, Ştefan Kassai, Matei Kecskeméti, Ştefan Archwl şi Gáspár Deák, precum şi Borbála Bakos şi mama lui Ştefan Rozsás) mărfurile au fost transportate de fii lor. De asemenea soţia lui Nicolae Tömpe a fost trecută în registru fiind datoare magistraturii pentru tricesimă cu 46 florini şi 84 denari. Dintre cele 150 de femei, 80 au fost menţionate o singură dată. Cealaltă jumătate a trecut pe la vamă între două şi şaptezeci şi două de ori, aşa cum rezultă din datele tabelului 1. Grupul cel mai numeros, de 35, o formau cele ce trecuseră cu mărfuri între două şi cinci ori. Au existat doar câteva femei care circulau frecvent spre târgurile din jurul Clujului. Dintre ele, cea mai intensă activitate pare să fi avut soţia lui loan Zilahi, Ana Seres. Ana Seres şi soţia lui loan Zilahi s-ar putea să fi fost aceeaşi persoană. La 20 octombrie 1617 vameşul consemna: “Zilah(y) Janosne Seres Anna vizen Varadra” /soţia lui loan Zilahi, Ana Seres duce (marfa) la Oradea/6, ceea ce lasă de înţeles că'era o femeie pentru care se menţiona atât numele de fată cât şi cel de după căsătorie conform uzanţelor maghiare. Asemenea menţiuni au fost şi pentru: “Horuat Peterne Borgias Ilona” /Ileana Borgias, soţia lui Petru Horvát/ (4 mai 1630)7. Ideea că ar fi aceeaşi persoană consemnată sub două nume este susţinută şi de faptul că duceau acelaşi tip de marfa: şnurul aproape nu lipsea niciodată, încălţări, pânză, nasturi, turtă dulce, caş. La întoarcere aduceau amândouă pânzeturi, mărunţişuri. Ana Seres în 1616a adus şi grâu, peşte, mei. Deşi mergeau foarte frecvent cu marfă, cam în aceeaşi perioadă şi aveau şi trasee asemănătoare, 5 Kolozsvári liarmincadjegyzékek (1599-1637) (Registrele de tricesimă din Cluj, 1599-1637), ed. de F. Pap, Buc. -Cluj-Napoca, 2000. 6 Ibidem, p. 279. 7 Ibidem, p. 360.
