Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
Negustoresele din Cluj în prima jumătate a secolului al XVII-lea Şaroltci SOLCAN Prezenţa femeilor în viaţa economică medievală a fost deosebit de pregnantă şi de diversificată, de la activitatea casnică la truda pe ogoare, de la munca în ateliere meşteşugăreşti la cea de comerciantă în pieţele oraşelor şi târgurilor. Imaginea negustoresei ne este poate cel mai bine cunoscută, deoarece ea a fost descrisă adeseori de călătorii care au trecut prin ţările române. Astfel, Evlia Celebi referindu-se deopotrivă la spaţiul extracarpatic şi la cel intracarpatic, sublinia cum “după obiceiul creştinilor din alte părţi, şi aici mărfurile le vând femeile şi fetele”1. Despre femeia negustoreasă s-au păstrat o serie de documente precum procesele, registrele de impozit şi cele vamale. Pe baza lor se poate încerca reconstituirea portretului acestor femei, a locului lor în comerţ şi a problemelor pe care le aveau de întâmpinat. Listele de contribuţie publică pentru războiul cu tătarii din Clujul anilor 1658-1661 cuprind o serie de negustorese - ţărănci românce - care au venit din satele din jur pentru a desface printre alte produse şi lâna, grâul, ovăzul, caşul, slănina, brânza, untul, pâinile2. în comerţ erau implicate deopotrivă fete şi femei măritate, tinere şi vârstnice. Astfel în afara celor menţionate de Evlia Celebi la Mediaş, Rupea, Râmnic, registrele clujene amintesc de românce bătrâne venite cu marfa ori neveste de preoţi ca cea din Pata3. Ele în general şi-au desfăcut mărfurile în târguri, dar aşa cum descria Francis de Pavie la 1585, în timpul călătoriei din Moldova, nu refuzau să-şi vândă produsele nici pe drumuri unde “noi întâlneam adesea laolaltă douăzeci sau treizeci din acele trăsuri mici ... şi pe fiecare din ele era câte o fată care se întorcea de la târgul din satele dimprejur, frumoase <toate> peste măsură şi fără meşteşug, cu o cunună de flori pe cap pentru a arăta că sunt încă în aşteptarea măritişului; noi cumpăram de la ele în trecere lapte, prepeliţe (pe care le numesc în limba lor “perpelissa”) şi ouă cu care mai multe din aceste fete îşi umpluseră trăsurelele până sus şi le aşezaseră cu vârful în sus, pe care ele călcau şi se sprijineau fără să le spargă”4. în majoritatea lor aceste negustorese erau implicate în comerţul local, mărfurile lor fiind alimente ori alte produse obţinute în gospodărie. 1 Călători străini despre ţările române, VI, ed. de Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, M. A. Mehmet, Buc., 1976. p.583, 604, 728. 2 V. Lechinţan, Achiziţii de produse agricole si meşteşugăreşti ale municipalităţii clujene de la ţăranii români. Secolul aIXVII-lea, în Acta Musei PoroHssensis, XVIII (1994), p. 271-320. 3 Ibidem, p. 284. 307. 4 Călători străini .... III, ed. de Maria Hóiban. M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru. P. Cernovodeanu, Buc., 1971, p. 184. Mediaevalia Transilvanica, tom V-VI, 2001-2002, nr. 1-2.
