Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
Din nou despre drumul lui Thököli peste munţi 211 aceasta vizitând locul fortificaţiei imperiale amintite şi Padina Lupului. în cazul trecerii pe la Padina Lupului, generalul Heissler nu ar fi putut fi surprins...”88. Pentru identificarea drumului peste Carpaţi, Constantin Rezachevici foloseşte două izvoare: o listă a potecilor de plai, care atestă existenţa unei căi de acces ce trece prin valea Dâmboviţei, prin Plaiul Turcului şi duce în satul «La Morminte», precum şi “toponimicele care se referă la “drumul turcilor” din 1690 pe ambele versante ale Tămaşului Mare”89 90. Referitor la primul argument, autorul identifică oiconimul «La Morminte», cu toponimicul «La Morminte», de lângă Zămeşti, care, se pare, ar avea legătură cu bătălia de lai690. Aşadar, în versiunea lui Constantin Rezachevici, drumul urmat de trupele aliate spre Zărneşti ar fi arătat astfel: la 18 august, lăsând trupe de diversiune în faţa cetăţii Bran, grosul armatelor s-ar fi reîntors la Podu Dâmboviţei, de unde au urmat valea superioară a Dâmboviţei, prin Cheile Plaiului Mare, până la confluenţa cu valea Tămaşului. De aici au urcat pe Plaiul Turcilor, până în Vârful Turcilor, având în stânga Valea Turcilor (cu orientare geografică spre Valea Dâmboviţei!), apoi, urmând puţin culmea Tămaşului, încep coborârea pe Plaiul Turcilor şi pe Valea Turcilor (cu orientare spre Valea Bârsei!). “Aici, în Lunca Turcilor, au poposit, desigur”. De aici, coborând pe Bârsa Groşetului şi valea Bârsei superioare, ajung la Zărneşti, în zona câmpului La Morminte9n. în fine, din câte ştim, cea mai recentă contribuţie - sub raportul informaţiilor - referitoare la lupta de la Zămeşti este adusă de loan Lepădatu, într-o micro-monografie a Zărneştilor. Preluând interpretarea toponimică oferită de Constantin Rezachevici, Lepădatu mai adaugă faptul că un lucrător forestier, Gheorghe Clinei, în perioada 1925-1927, “a descoperit [în Lunca turcilor] vetrele focurilor (sic!) acestora şi un pinten turcesc”. Autorul mai localizează prima ciocnire a trupelor în punctul La Morminte91 92. Un element deosebit în contextul reconstituiri bătăliei de la Zărneşti este faptul că, la numai patru luni de la această bătălie, aceleaşi armate inamice, în proporţii mult mai mici, au mai avut o confruntare în aceeaşi zonă. Astfel, la 30 decembrie 1690% lângă Zărneşti, căpitanul lui Thököli, Andreas Daroezi, a luptat cu câteva sute de curuţi împotriva principelui de Hanovra, trimis de generalul Veterani. Trupele austriece au fost din nou înfrânte. Szádeczky Lajos consideră că trupele curuţe ar fi venit prin zona Tămaşului, iar toponimicul La Morminte de lângă Zămeşti ar reprezenta locul unde au fost îngropaţi morţii rezultaţi din această 88 Ibidem. 89 ibidem, 176. 90 Ibidem, p. 179-181. Autorul precizează: “La drept vorbind acest coborâş nu ni s-a părut chiar atât de greu, cum îl descriu din auzite cei doi cronicari amintiţi mai sus" (Greceanu şi Cserei, n.n.). Şi mai departe: “el [drumul] trebuie să fi fost mai uşor decât cel direct din Tămaşul Mare în Bârsa Groşetului, fapt pentru care aliaţii au preferat drumul ceva mai lung pe valea Turcilor, sau poate pe acolo trecea în mod obişnuit poteca de plai spre Zărneşti“. 91 I. Lepădatu, Vechi aşezări bârsene - Oraşul Zărneşti, Braşov, 1998, p. 26-27. 92 Harta lui J. C. Weiss (1735) marchează bătălia cu prinţul de Hanovra la 30 decembrie şi o localizează distinct de cea din 21 august. Mulţumim dnei Măriuca Radu pentru accesul oferit la acest document cartografic.
