Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 151 helyeken szabadoson járni, forgolódni, és munkálkodni megh engedgie, az egyházi dolgok igazítására való méltósághban megh tarcsa. Ha kik ez ellen igiekeznének és engedetlenkednének, azok ellen hüséghtek minden tiszt viselő híveink sőt csak falus Biráinkis az Püspökét tisztiben elő segicse és mozdicsa, s az miben kevántatik minden segítséggel, és oltalommal is légién neki, hogy illyen jo dologhban való hivatallyanak és forgolodásának semmi részerül megh ne fogiatkozzék. Secus non facturi. Praesentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum in civitate nostra Alba Julia die trigesima mensis Septembris Anno Domini millesimo sexcentesimo quadragesimo primo. Georgius Rakoczy manu propria Joannes Szalardi Vice Secretarius manu propria Traducerea textului maghiar: Episcopie valahă Prin grija noastră permanentă manifestată faţă de ţara noastră şi faţă de supuşii noştri, acordăm toată grija şi faptului ca slujbele Domnului să se ţină de către toate stările sociale conform voinţei sale sfinte. Prin urmare, pentru ca şi sărmanul popor valah din comitatul Bihor să beneficieze şi să rămână şi pe mai departe întru slujirea Domnului şi să beneficieze zi de zi de această posibilitate, am reconfirmat în funcţia de episcop pe preotul Avram de Burdánfalva, cu condiţia ca acesta să se supună şi să depindă de măria sa episcopul ortodox [recte calvin] din Ungaria, iar mai de aproape şi de seniorul şi sinodul parţial al comitatului Bihor. Pentru aceasta, episcopul valah se obligă să predice şi să vestească cu adevărat Evanghelia auditoriului său, să slujească valahilor sfintele taine în limba în care s-au născut, pentru a se împărtăşi zilnic din tainele învăţăturii şi credinţei şi astfel să fie călăuziţi din întunericul rătăcitor al superstiţiei la lumina binefăcătoare a zilei. Pe lângă aceasta are obligaţia de a se îngriji şi de moravurile protopopilor şi preoţilor, fiindu-i acordate depline puteri pentru a conduce şi îndruma cât mai bine şi cât mai dumnezeieşte comunităţile româneşti şi parohiile din comitatul Bihor, având astfel şi dreptul de a-i schimba pe preoţii cu comportament nedemn şi a aşeza în locul lor pe alţii cu o moralitate mai bună şi a dczvăţa poporul de rând de toate apucăturile rele şi ceremoniile superstiţioase, iar pe cei nesupuşi să-i pedepsească conform rânduielii bisericeşti, să-i înveţe a se obişnui cu fiica şi supunerea faţă de Dumnezeu. Iar acolo unde constată delăsare în zidirea şi întreţinerea bisericilor şi caselor parohiale, precum şi pustiirea acestora, să nu pedepsească de unul singur satul în cauză, ci aducând aceasta la cunoştinţa noastră, să se conformeze măsurilor noastre. Dacă episcopul nu va corespunde funcţiei pe care o îndeplineşte şi acest fapt ajunge la cunoştinţa noastră, stă în libertatea noastră a-1 degrada din funcţia deţinută şi a pune altul corespunzător. Tocmai pentru aceasta dispunem şi ordonăm tuturor slujbaşilor noştri credincioşi ca recunoscându-1 pe preotul Avram de Burdánfalva ca episcop al comunităţilor româneşti din comitatul Bihor, acesta să fie lăsat să meargă şi să activeze în mod liber în cadrul Episcopiei în vederea îndeplinirii îndatoririlor sale, iar dregătorii şi primarii satelor să-i acorde de asemenea tot sprijinul şi atenţia pentru a-şi îndeplini sarcinile încredinţate. II. 1643 octombrie 10, Alba Iulia. Gheorghe Rákóczi I îl confirmă pe Simion Ştefan în funcţia de episcop al românilor, sârbilor şi grecilor din Transilvania, subordonăndu-l superintendentului calvin maghiar şi impunăndu-i spre respectare 15 condiţii, unele cu scop calvinizant, altele de epurare a practicilor neconforme cu valorile creştinismului autentic, altele vizând îmbunătăţirea sistemului administrativ-jur is dicţional şi a calităţii pastoraţiei. Ediţii: Petrus Bod, Brevis Valachorum Transylvaniam incolentium historia, in addenda la Ana Dumitran, Gúdor Botond, Nicolae Dănilă, Relaţii interconfesionale romănomaghiare în Transilvania (mijlocul secolului XVI - primele decenii ale secolului XVIII), Alba lulia, 2000, p. 346-351; Samuil Micu, Istoria românilor, ediţie princeps după manuscris de loan Chindriş, voi. II, Bucureşti, 1995, p. 220-228 (cu traducere românească, după un transumpt din 15 august 1684); Gheorghe Şincai, Hronica românilor, ediţie de Florea Fugariu, voi. III, Bucureşti, 1969, p. 55-59; Petru Maior, Istoria Besearicei Românilor, Buda, 1813, p. 72-77; August Treboniu Laurian, în Magazin istoric pentru Dacia, III, 1846, p. 231-249, şi în Documente istorice despre
