Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
142 Ana Dum i trän Calvinism este funcţionarea lor, la o scară mai redusă ce-i drept, după-modelul curatorilor şi consistoriului Bisericii Reformate maghiare şi, cel puţin în momentele critice, calitatea lor de instrumente ale prozelitismului. Grav nu era faptul că laici şi membrii ai clerului inferior se ocupau de problemele administrative ale Bisericii, ci că ei făceau acest lucru în virtutea unor prerogative conferite de forţe externe şi ostile ortodoxiei. Sinodul protopopiat, numit sobor mic100 sau, cu un termen inspirat din uzul Bisericii Reformate maghiare, sobor parţial101, funcţiona ca organ ajutător al protopopului, în cadrul căruia acesta oficia judecăţile, având şi rol electiv când protopopiatul rămânea vacant. Compoziţia sa diferea probabil, în funcţie de problemele pentru care era întrunit. Ceea ce este cert şi constituie un aspect care îl apropie până la identitate de instituţia sinodului parţial ce funcţiona în Biserica Reformată maghiară este componenţa sa mixtă, fiind format din clerici102 103 şi mireni101. Deoarece urmele documentare despre întrunirea sa şi problemele abordate sunt întâmplătoare, nu se poate preciza momentul când a luat naştere acest for în Biserica Ortodoxă din Transilvania, funcţionarea lui anterioară reactivării prozelitismului calvin fiind însă mai mult decât probabilă104 105. Lipsa unor menţiuni speciale în programul reformator poate fi considerată şi ea o dovadă a preexistenţei instituţiei, aportul Reformei protestante limitându-se în acest caz la sublinierea rostului său disciplinatoriu, paralel cu întărirea prestigiului instituţiei protopopiale, şi la utilizarea sa ca instrument în procesul reformator. Sinodul general, prin atribuţiile pe care le-a avut, poate fi apreciat ca cea mai importantă instituţie administrativă ce a funcţionat în cadrul Bisericii româneşti din Transilvania în decursul secolului al XVlI-lea. Compus din mitropolit, protopopi şi delegaţi ai preoţimii101 la care, cel puţin în momentele de 100 Capitolul al zecelea al Zaconicului Mitropoliei bălgrădene urma să conţină informaţii “De săboarele mici ale eparfielor”. 101 Iosif Stoica, episcop al Maramureşului la cumpăna veacurilor XVII-XVIII, utilizează formula “parţialiş săbor”, N. Iorga, op. cit., XII, p. 233. 102 O scrisoare din 31 iulie 1689 a vlădicăi Varlaam către magistratul din Bistriţa prin care îl recomandă pe popa Grigore din Mititei ca “rânduit să fie giurat lângă protopopul”, sugerează că asesorii din rândul preoţimii funcţionau prin decizie arhierească, N. Iorga, Documente româneşti din arhivele Bistriţei, II, Buc., 1900, p. 68-69. 103 O însemnare din 1687, al cărei subiect îl reprezintă atribuirea unui exemplar din Cazania lui Varlaam, îi menţionează pe membrii adunării în cadrul căreia s-a desfăşurat procesul: 5 preoţi şi 3 mireni, sub preşedinţia protopopului, N. Iorga, Studii şi documente .... XIII, p. 102, şi F. Dudaş, Memoria ..., p. 147. Un proces similar s-a desfăşurat la 1689, cu prilejul unei vizitaţii a mitropolitului Varlaam în vidicul Lăpuşului, în prezenţa a “cîţiva protopopi şi preoţi şi alţi oameni de cinste”, F. Dudaş, Memoria ..., p. 149. în 1693 locuitorii din Tatrău au fost afurisiţi de mitropolitul Teofil pentru că au refuzat să participe la un sinod format din preoţi şi săteni: Hurmuzaki, XV/2, p. 1455; N. Iorga, Documentele Bistriţei..., II, p. 89. 104 Confirmarea la 1628 a dreptului protopopului Ianăş din Hunedoara de a judeca procesele de divorţ “împreună cu giuraţii” (vezi trimiterile de la nota 94) sugerează o funcţionare anterioară a sinodului protopopial, cel puţin pentru această categorie de probleme. 105 Punctul II al programului reformator îi recomandă viitorului mitropolit “quod singulis annis, universis Officio Vladicali ejus subexistentibus Pastoribus generalem indicet Synodum”.
