Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 143 cumpănă, s-au putut adăuga şi asesori laici106, “săborul mare” s-a întrunit cel puţin o dată pe an, cu o regularitate care, începând din 1643, datorită pretenţiilor de suveranitate asupra Bisericii româneşti manifestate de superintendenţi, e posibil să nu fi fost întreruptă decât în perioadele de criză politică pe care le-a traversat Principatul. Nu se poate preciza dacă hotărârea dietei din 1579 referitoare la dreptul preoţilor români de a-şi alege episcopul reprezintă actul său de naştere sau doar confirmarea funcţionării sale anterioare107, în acest ultim caz fizionomia sa necanonică după Pravilă fiind inspirată de modelul sinodului diecezan din Biserica Romano-Catolică sau determinată de funcţionarea precară a ortodoxiei în Transilvania. Dacă în ceea ce priveşte componenţa sinodului general nu se poate preciza cu exactitate care a fost contribuţia Reformei protestante, influenţa calvină poate fi depistată la nivelul atribuţiilor sale de alegere şi destituire a mitropolitului, precum şi în controlul pe care îl exercita asupra întregii sfere de competenţă a Bisericii româneşti (numirea în funcţiile ecleziastice şi administrative, aprobarea cărţilor de cult, calitatea de for judiciar). Un detaliu suplimentar dar foarte sugestiv îl constituie puterea cu care era investit notarul soborului mare, al cărui rol era similar celui de vicar episcopal. Gândită ca o posibilitate de manevră a episcopatului, creşterea puterii protopopilor a contribuit Ia conturarea în cadrul Bisericii ardelene a unui alt aspect specific Reformei protestante şi anume la însuşirea atributului naţional. Biserica Ortodoxă din Transilvania a devenit mijlocitoare pentru “folosul şi întrămarea neamului nostru rumănescu”108, ajungând să se adreseze principelui cu formula “toţi protopopii şi cu tot săborul rumânilor din Ardeal”109. A generat de asemenea conştiinţa reprezentativităţii, primul pas spre conştiinţa politică, oferind, prin intermediul soborului mare, cadrul instituţional propice pentru prima sa manifestare110 111. 4. Nivelul jurisdicţional. Acest nivel a fost privit de superintendenda maghiară atât ca o cale directă şi deci mai rapidă de răspândire a mesajului Reformei protestante între români, cât şi ca modalitate de extindere a propriei influenţe"1, în spiritul episcopalismului absolutist calvin inspirat după modelul 106 în funcţie de situaţie, aceştia au fost fie reprezentanţi ai puterii politice (prezenţi la lucrările sinoadelor transformate în tribunale de judecată a arhiereilor. Szilágyi S., op. cit., XVII, p. 302), fie ai credincioşilor români (a căror participare e semnalată la sinoadele electorale - vezi Anexa XVII, nota 161). Nu includem aici în discuţie sinoadele care au aprobat unirea cu Roma. a căror componenţă se pare că a fost una specială, determinată de specificul problemei pentru care au fost convocate. 107 Vezi Szilágyi S., op. cit., III, p. 144. 108 Scop declarat în prefaţa Cărării pre scurt pre fapte bune îndereptătoare, Sas-Sebeş, 1685, p. 2. 109 Sicriul de aur, Sas-Sebeş, 1683, f. 3r. 110 Actele unirii cu Roma, emise în cadru sinodal, reprezintă prima expunere a unui program românesc cu valenţe social-economice şi politice. 111 La 6 aprilie 1643, în contextul presiunilor exercitate asupra mitropolitului Simion Ştefan, superintendentul Geleji îi adresa principelui mulţumiri pentru sprijin, sperând “că sărmana noastră
