Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Ana Dumitran 1 14 măsură spre refacerea integrităţii Ungariei şi spre o centralizare cu tendinţe naţionale tot mai accentuate3. Evoluţia raporturilor religioase în Transilvania s-a aflat în dependenţă de acest ambient confesional-politic deosebit de complex, astfel încât fiecare încercare de dezechilibrare a balanţei interconfesionale se dovedeşte a fi o reacţie la evenimente similare petrecute în spaţiul înconjurător, în speţă în Imperiul habsburgic4, sau o consecinţă a unor schimbări politico-militare de anvergură combinate cu puseuri eshatologice5. Negocierea credinţei devine tot mai mult parte componentă a jocului diplomatic intem şi internaţional, persecuţiile religioase fiind dozate în primul rând în funcţie de consecinţele politice şi economice pe care le puteau genera. Voi încerca să conturez un tablou al schimbărilor desfăşurate pe eşichierul confesional al Transilvaniei care să permită atât sesizarea cauzelor ce au transformat Biserica Reformată maghiară în principala beneficiară a patronajului princiar pe parcursul întregului secol al XVII-lea cât şi a elementelor fundamentale ale fenomenului de confesionalizare patronat de Calvinism, în speranţa de a oferi o imagine cât mai adecvată a contextului în care s-a desfăşurat procesul de reformare a ortodoxiei româneşti ardelene, ca parte a unui proiect de înglobare în protestantism şi în acelaşi timp ca formă de adaptare la imperativele epocii. Mai întâi se cuvine făcută o estimare a poziţiei cu care cele patru confesiuni recepte treceau pragul în noul secol. în timpul domniei lui Sigismund Báthori evenimentele politico-militare şi interesele personale au condus spre o reală revigorare a catolicismului. Convertirile pentru a accede la bunăvoinţa princiară şi căsătoriile în familiile catolice au afectat în special confesiunea unitariană, lovitura de graţie care a condus la aproape totala dispariţie a nobilimii unitariene, în fapt la pierderea bazei politice a acestei confesiuni, fiind înfrângerea suferită de Moise Székely la Braşov în 1603, un adevărat Mohács al unitarianismului6. 3 Pentru toate aceste teoretizări vezi O. Murdock, The Importance of Being Josiah: An Image of Calvinist Identity, în Sixteenth Century Journal, XXIX (1998) nr. 4, p. 1043-1059; idem. Calvinism on the Frontier. 1600-1660. International Calvinism and the Reformed Church in Hungary and Transylvania, Oxford, 2000. p. 259-289. 4 Intervenţiile principilor Transilvaniei în războiul de 30 de ani au fost consecinţe ale persecuţiilor antiprotestante practicate în Imperiul habsburgic în 1620. 1623, 1630 şi 1644. Pentru detalii vezi G. Kraus, Cronica Transilvaniei. 1608-1665, red. G. Duzinchievici, E. Reus-Mîrza, Buc., 1965, p. 49- 50. 56, 79-82. 108, 118. 5 Intervenţiile în forţă împotriva unitarienilor s-au desfăşurat adeseori în legătură cu expediţiile militare ale principilor în sprijinul protestanţilor din Imperiul habsburgic, fiind pe de o parte consecinţe ale mesianismului politic care însoţea aceste expediţii, pe de alta exacerbări ale spaimei eshatologice întreţinute de catastrofele naturale aglomerate în anii de mijloc ai secolului al XVII- lea, spaimă asociată cu profeţia că evreii (în acest caz sabbatarienii, a căror doctrină suferise foarte multe influenţe iudaizante) vor fi convertiţi la creştinism înainte de sfârşitul lumii. Pentru detalii vezi G. Murdock, Calvinism on the Frontier ..., p. 122-125 şi 264-267. 6 Pentru detalii vezi Horn Ildikó, Le cercie de Farkas Kornis. Les stratégies des élites unitariennes (1575-1603), ín György Enyedi and Central European Unitarianism in the I6-I7'h Centuries, ed. M. Balázs, Gizella Keserű, Bp., 2000. p. 91-97.
