Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 115 Puseul dat catolicismului a fost însă de scurtă durată, asocierea lui cu pretenţiile anexioniste habsburgice obligându-1 curând să redevină o nesemnificativă minoritate. De acum şi până la sfârşitul secolului al XVII-lea poziţia sa în sistemul confesiunilor recepte va fi una insignifiantă, jucând în special rolul unei monede de schimb în momentele în care autorităţile aflate la conducerea Principatului sau candidaţii la o astfel de poziţie solicitau sprijin politic şi militar din partea Habsburgilor7. Biserica luterană, suprapusă exact peste populaţia de limbă germană, căreia îi era interzisă profesarea unei alte confesiuni pe teritoriul administrat de Universitatea săsească, era condamnată astfel la stagnare cantitativă, această situaţie fiindu-i în mod cert favorabilă în măsura în care făcea imposibilă scăderea numărului adepţilor săi. Identifîcându-se însă cu natio saxonica, al cărei rost la conducerea Principatului s-a aflat într-un continuu regres pe parcursul secolului al XVII-lea, şi poziţia sa în sistemul confesional a intrat într-un con de umbră,. Biserica Reformată maghiară devenind astfel marea învingătoare. Beneficiind de pe urma faptului că principele era ales obligatoriu dintre fidelii săi, sprijinind efortul de centralizare al acestuia, calvinismul a căpătat curând conotaţii confesionalizante, contribuind la alterarea atmosferei de reală toleranţă religioasă, chiar dacă nu şi-a putut concentra în mod eficient energia distructivă decât asupra propriilor excrescenţe sectare (puritanismul, presbiterianismul, cocceianismul) şi asupra celor ale unitarianismului (sabbatarianismul). Veleităţile sale de a fundamenta unitatea statului transilvan pe sistemul de valori genevez a afectat însă integral evoluţia Principatului, colaborarea strânsă între principi şi superintendenţii calvini redimensionâfid în Transilvania noţiunea de stat, pe cea de lider politic şi pe cea de supus credincios al “alesului lui Dumnezeu”. Rivalitatea confesională, bazată pe un consistent import ideatic occidental, departe de a fî o trăsătură cu repercusiuni generale, vizând întreaga populaţie a Transilvaniei, datorită suprapunerii luteranismului peste etnia germană şi a ortodoxiei peste cea românească, a fost nevoită să-şi restrângă aria de acţiune la populaţia maghiară, singura vizibil divizată confesional. Religia majoritară a acesteia, cea calvină, susţinută de autorităţi şi având de partea sa avantajul oferit de limba comună, a încercat anihilarea catolicismului şi a unitarianismului, violenţa discursului său şi a mijloacelor folosite reuşind să le slăbească şi mai mult poziţia. Neputând obţine excluderea lor din sistemul constituţional, Biserica Reformată maghiară a procedat la extinderea propriei jurisdicţii asupra clerului unitarian în problemele disciplinare şi morale, a obţinut dreptul exclusiv de a beneficia de o 7 La 1607 principele Gabriel Báthori a promis restaurarea credinţei catolice în speranţa de a obţine de la Habsburgi o recunoaştere a sa la cârma Transilvaniei în condiţii cât mai avantajoase. Horn Ildikó, Onagysága merénylői (Gondolatok egy politikai összeesküvésről), ín Historia manet. Volum omagial Demény Lajos, ed. Violeta Barbu, Kinga S.Tüdős, Buc. - Cluj, 2001. p. 251-254: în 1613 principele Gabriel Bethlen i-a amnistiat pe nobilii catolici care încercaseră să-l asasineze pe antecesorul său, pentru a evita astfel o intervenţie armată din partea împăratului Mathias al Il-lea, nemulţumit de reuşita lui Bethlen de a deveni principe: ibidem, p. 243: în 1662 principele loan Kemény a promis arhiepiscopului de Strigoniu că-i va da mână liberă asupra tuturor bisericilor săseşti, în schimbul ajutorului politic: G. Kraus, op. cit., p. 469 şi 474.
