Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Biserica din Bărsău in secolele XV-XVI 101 moşiile lui loan Ungur, dar procesul care a urmat (1507) a fost favorabil Iui Mihail de Zob26. Şoimuşul a ajuns ulterior printre bunurile lui Gaşpar Horváth de Vingard, iar din 1530 - printr-un act al lui loan Zápolya, în posesia Miliţei Bradach, Antoniei şi lui loan, fiul lui Mihail Sărăcin27. Cu astfel de informaţii din documentele scrise este dificil de stabilit chiar şi numai o relaţie de patronat cu biserica, mai ales că din perspectiva surselor citate, pentru cei care au deţinut moşia timp mai îndelungat (parţial sau integral) - loan de Hunedoara şi loan Ungur de Nădăştia, cu familiile lor - ea a fost doar una dintr-ün număr mare de posesiuni. Revenind la construcţie, putem sesiza că cele mai clare indicii despre vechime sunt conţinute totuşi de elevaţia ei. La cercetarea anterioară asupra arhitecturii deja s-a remarcat că traseul bolţii altarului este din piatră şi are trăsăturile unei travei cu încrucişare de ogive, iar muchiile sunt lăţite ca şi când ar fi posedat nervuri de ogivă28. Nu se poate spune însă, că bolta altarului este exclusiv încadrabilă în secolul al XV-lea, aşa cum nici planimetria închisă în ax nu poate fi. In rest, nu ne-a rămas nici un alt element de stil gotic provenit de la biserică. Ferestrele şi intrările au fost modificate, rămânând, dacă le-au avut, fără profilaturi care să le personalizeze stilistic. Doar două indicii minore ar mai exista, într-o vedere generală schiţată de Horváth29 30, care a reprezentat două ferestre la altar, una pe sud, scundă şi cu închidere aproximativ semicirculară (ca şi cea de astăzi), iar alta, spre răsărit, îngustă şi mai înaltă. Forma simplă, dar de factură gotică a celei dinspre răsărit, ar avea bune analogii la biserica Sf. Nicolae din Hunedoara. Este posibil ca în secolul al XVI-lea, bolta din piatră a altarului să fi suferit o adaptare, în felul acesta obţinându-se mai mult spaţiu pentru frescă, dimensiunile altarului fiind destul de modeste (3,70 x 3,40 m). Faptul este confirmat şi de aspectul paramentului exterior al acestui compartiment, la care s-a observat încă din anul 1976, între linia ferestrelor şi ultima cornişă, la aproximativ 4,35 m înălţime, o etapă de intervenţie70. în secolul al XVI-lea, o refacere ar fi şi suferit şi nava, în urma căreia a apărut bolta semicilindrică şi cu penetraţii; acesta a fost executată din cărămidă, spre deosebire de materialul predominant al construcţiei - piatra31. Observaţiilor asupra structurii asociem şi informaţia lui Torma32 - verificabilă acum, despre un decor pictat în zona intrării sudice în navă, sub suportul picturii din secolul al XVI-lea. Este vorba de o linie de ocru roşu din zona distrusă a tabloului votiv, ca şi de un fragment al unui registru de draperii pe ambrazura dreaptă a intrării sudice în navă, realizate al secco. După cum sunt 26 Csanki D., op. cit., p. 65-66. Din 1504, în mod oficial loan Arca şi-a pierdut toate moşiile, dar sentinţa a intrat în practică abia după moartea sa, în 1511:1. Drăgan, op. cit., p. 285, 335. 27 Kemény J., op. cit., D 10, p. 72; 1. A. Pop, op. cit., p. 217. 28 Eugenia Greceanu, Influenţa gotică ..., p. 41, nota 43. 29 KÖH. Tervtár, K. 4800 (MOB 5217). 30 Luminiţa Dumitriu, op. cit., p. 190, nota 4. 31 Eugenia Greceanu, Influenţa gotică ..., p. 41; V. Drăguţ, Arta creştină în România. 5. Secolul XVI, Buc., 1989, p. 268; Luminiţa Dumitriu, op. cit., p. 190. 32 Torma, op. cit., p. 55.
