Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
argumente pentru menţinerea aceluiaşi tip de organizare şi în privinţa cancelariei episcopului Petru61. 2. Formularul diplomatic Formularul diplomatic (stilionarul)62, actelor emanate de cancelaria în discuţie poate oferi la rândul său o imagine a stadiului de dezvoltare a practicii şi organizării scrierii în cadrul menţionat. Actele episcopale latino-maghiare prezintă trei tipuri de formular: amplu, scurt, incomplet63. Prezenţa sau lipsa preambulului marchează diferenţa între acele două tipuri64. Lipsa protocolului sau eschatocolului constituie caracteristica ultimei categorii65. Primele două tipuri sunt reprezentate şi de materialul transilvan. Pentru discuţia de faţă o importanţă aparte o au actele cu formular „amplu“66. Poziţia atipică67 a preambulului în două piese documentare, atestă, în opinia mea, o fază ulterioară stabilizării formularului (petrecută în Ungaria în prima jumătate a sec. XIII) în care intercalările şi „alterarea“ schemei clasice exprimă, prin percepţia „originală“, uşurinţa utilizării structurilor diplomatice, deci buna cunoaştere a acestora. Pe de altă parte, preponderenţa actelor cu formular „simplu“ şi deci orientarea pragmatică, economicoasă în redactare, arată avansul utilităţii documentului şi deci o „cerere“ sporită a acestuia în societate68. 3. Contextul practicii diplomatice episcopale transilvane 1270-1307 Intenţia rândurilor anterioare a fost aceea de a crea o posibilă imagine a nivelului atins de scrisul documentar episcopal transilvan. Propunem astfel imaginea unui avans calitativ în privinţa organizării practicii „produsului finit“, documentul. Un complex de factori au conlucrat în redefinirea ca emitent a episcopului Transilvaniei, o serie de elemente particulare, subiective, dar şi impactul unor fenomene istorice de amploare din istoria Ungariei medievale. Despre diplomatica episcopală transilvană 67 61 O serie de alte elemente vin să completeze această argumentaţie; de exemplu, în tranzacţia funciară dintre capitlul albens şi episcopul Petru privind dealul Fyless, episcopul primeşte dealul cu titlu viager. 62 H. Fichteman, Forschungen über Urkundenformel, MIOG, 94, 1986. 63 L. Solymosi, op. cit., p. 163. 64 Ibidem. 65 Ibidem. 66 1295, Ub, 1, nr. 272; Ser. Epp. Trans., p. 32; D1RC XIII, nr. 457, CDTrans., nr. 541; 1299, Sept. 14, Ub., 1, nr. 283; DIRC XIII, II, nr. 512, CDTrans., nr. 583; 1301, Oct. 6, Ser. Epp. Trans., p. 56- 57; CD VI, 2, p. 321, DIRC, XIV, 1, nr. 23. 67 A. de Bourd, Manual de diplomatique franţaise et pontificale. I. Diplomatique générale, Paris, 1929, p. 273; „.. .la place normale du preambul est â la suite du protocole, ou début mérne du texte...“ 68 Evident, acesta reprezintă doar o prelucrare empirică a materialului (vezi de exemplu formulele de devoţiune, miseratione divine şi Dei gratia).
