Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
66 Ciprian A. Dincă Toate aceste elemente coroborate oferă argumente pentru a susţine ideea existenţei unei structuri ierarhice (probabil 2 membri, cel puţin pe perioada, foarte scurtă a apariţiei în surse a unui cancelar) a cancelariei episcopului Petru. Oricum, această concluzie parţială, nu poate avea decât pretenţia unei ipoteze de lucru. loan, arhidiacon de Târnava (Küküllö) şi cancelar al episcopului Petru (1306) apare anterior (1303 şi sept. 1306) ca protonotar al voievodului Ladislau Kán53, pentru ca, mai apoi, din 1307 până în 1322 să figureze ca vice-cancelar regal54. Acestei succesiuni de fapte reputatul profesor clujean Francisc Pali îi oferă următoarea înşiruire cauzală: având în vedere bunele rdlaţii episcop-voievod, „nu este exclus ca arhidiaconul loan să fi cumulat, în chip trecător, conducerea cancelariilor amândurora“55, pentru ca ulterior să opteze pentru conducerea „de facto“ a cancelariei regale56. Desigur, probabilitatea ipotezei nu poate fi contestată, dar lipsa unei reşedinţe comune ambilor demnitari57, gradul (poate) superior de dezvoltare al cancelariei episcopale în acel moment, opţiunile politice mai nuanţate ale episcopului, spre deosebire de cele ale voievodului, îl vor fi atras pe loan, după cum arată şi viitoarea sa carieră, spre o instituţie superioară, în serviciul „şefului“ său ierarhic. Din păcate, probabil, nici una dintre ipoteze nu va fi vreodată suficient argumentată. O ultimă chestiune legată de cancelaria episcopului Petru este caracterul relaţiei episcop - membrii cancelariei. T. Jurek făcea o observaţie extrem de incitantă, afirmând caracterul evoluat al organizării scrisului documentar episcopal în Polonia medievală (sec. XIII), în sensul independenţei „funcţionarilor“ de persoana episcopului şi prin această concepţie superioară, abstractă, asupra vieţii instituţionale în ansamblu. Autorul defineşte în fapt translaţia de la cancelaria episcopului la cancelaria episcopală, a instituţiei, o noţiune mai abstractă, mai evoluată58. întreaga documentaţie parcursă şi citată nu ne oferă nici o analogie, ci dimpotrivă subliniază caracterul personal al oricărei forme de organizare de acest tip, precum şi repercusiunile în fluctuaţia materialului şi lipsa de continuitate generate de acest fapt59. Observarea empirică a materialului transilvan din următoarele decenii ale sec. XIV confirmă acest fapt. De asemenea, caracterul personal al organizării cancelariei voievodale60, instituţia „familiarităţii“ sunt 53 Fr. Pali, op. cit., p. 270. 54 Ibidem, p. 270 sqq. 55 Ibidem, p. 271. 56 Ibidem, p. 272 sqq. 57 A.A. Rusu, „Cetatea Alba...“, p. 331. 58 T. Jurek, op. cit., p. 153. 59 L. Solymosi, op. cit., p. 165. 60 Fr. Pali, op.cit., p. 277.
