Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
52 loan Aurel Pop adică ceea ce se cheamă acum România. Faptul nu este singular şi a dat naştere unor interpretări forţate şi unor confuzii. Textul dedicat acestei hărţi spune clar că regiunea numită atunci (secolul XVI) Romania era cunoscută de cei vechi drept Tracia, care a fost un ţinut foarte mare, mărginit de Marea Neagră, Macedonia, Pannonia, Munţii Haemus şi Moesia49. Cu alte cuvinte, în vechea Tracie pare să fi intrat ţinuturi sud-dunărene, dar întinse până spre Pannonia. Harta se intitulează Romániáé (quae olim Thracia dicta) vicinarumque regionum, uti Bulgáriáé, Valachiae, Syrfiae etc. descriptio50 şi aparţine lui lacob Castaldi (Gastaldi), cel mai de seamă cartograf italian cţin secolul al XVI-lea51. Pe ea sunt bine figurate în întregime Moldova cu Basarabia (Buceagul), Ţara Românească (Valachia) şi estul Transilvaniei. în Transilvania apare notat etnonimul Siculi şi denumirea nemaiîntâlnită de Valachia Interioris (să ne amintim că, în aceeaşi masivă carte a lui Ortelius, Transilvania - devenită acum o a treia Valachie - apare „încinsă“ de alte două Valachii). Natural, ca toate operele similare din acel timp, harta conţine multe inexactităţi ca, de pildă, plasarea Bulgariei la nord de Dunăre, prin Oltenia sau figurarea Ţării Româneşti până la Şiret, zonă în care apar alăturate Târgoviştea şi Bucureştii cu Brasovia şi Hermenstat. Oricum, includerea pe harta României, numite odinioară Thracia, a Ţărilor Române (acesta fiind singurul loc din partea dedicată Europei în lucrarea lui Ortelius unde Ţara Românească şi Moldova sunt redate detaliat, în întregime) este tulburătoare. Aceste ţări, locuite odinioară de tracii nordici (numiţi daco-geţi) şi intrate apoi în orbita Imperiului Roman, cuprindeau atunci un popor neolatinofon, care se numea pe sine român şi care era considerat de umanişti drept urmaş al coloniştilor romani52. Faptul are oricum o semnificaţie pentru întreaga translatio Romániáé, care s-a produs sup aspect etnic de la Roma spre est până la Dunăre şi Carpaţi53. Singura hartă din atlas în care o parte a Europei, până aproape de Viena, figurează ca supusă Imperiului Otoman se află spre finalul cărţii, după Persia, fiindcă statul sultanilor nu este considerat european, ci asiatic54. în rest, nicăieri, nici chiar pe harta generală a continentului, extinderea Imperiului Otoman la nord 49 Ibidem, p. 101. 50 Ibidem, între p. 101-102. 51 S. Grande, Notizie sulla vita e sulte opere di G. Gastaldi, Torino, 1902, passim. 52 Vezi Adolf Armbrusten Romanitatea românilor. Istoria unei idei. 53 în finalul textului despre România, Ortelius scrie: „Urbem Constantinopolim accurate atque diligentissime descripsit Petrus Gyllius. Fatali quoquam genio quis dixerit hanc urbem ad regnorum caput natam; Romamque Novam aliquando dictam, regionem hodie Romániám: ita ut non immerito nec sine afflatu fatidico, insignis ille vates Tibullus olim videatur cecinisse, ROMA TUUM NOMEN TERRIS FATALE REGENDIS. Et Romuli testimonio caelestes ita velle, UT ROMA SIT CAPUT ORBIS TERRARUM. Livius I,“ Prin urmare, pornind de la noua Romă, care a dat din raţiuni mai ales politice numele acestei Romanii răsăritene, se face elogiul vechii Rome eterne, centrul lumii, care a lăsat tot în acel răsărit European şi o enclavă etnică latină. Cele două Românii, una cu nume, dar acum iară conţinut, cealaltă cu conţinut, dar încă fără nume oficializat, se întâlnesc pe aceeaşi hartă. Despre înţelesurile variate ale noţiunii de România, vezi studiile lui Antonio Carile, Johannes Irmscher şi Constantinos A. Trypanis, din volumul Da Roma alia terza Roma. Documenti e studi. Popoli e spazio romano tra diritto e profezia (seminario di 21 aprile 1983), Napoli, 1986, p. 419-438. 54 A. Ortelius, Theatrum..., p. 110, plus harta între p. 110-111. z
