Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Etnicitate şi cartografie în Europa Central-Orientală 51 Zaz\>aros-Bross, Branizka, Alba Iulia-Weissenburg-Gulafeyrvar H., Arghisch templum, Tergoviscia, Bocaretz etc. în loc de Nosner Land (cum s-a scris corect pe harta precedentă, tot a lui Sambucus), aici s-a marcat greşit Noster Land (în zona Bistriţei, numite şi Nősen). Importante sunt însă alte două indicaţii etnice de pe această hartă: în reigunea scaunelor Kisdi, Orbai, Scepsi, s-a notat „satele secuilor“ sau „pământurile secuilor“ (pagi Siculorum), iar undeva între Dej şi Cluj, spre vest, în Munţii Apuseni, s-a scris „aşezările ţării românilor“ (villae Valachiae), ca şi cum ar fi vorba despre un ţinut cu organizare românească43. Faptul surprinde cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre Banat, Haţeg sau Făgăraş, „ţări“ unde se menţinuseră până târziu anumite structuri instituţionale - inclusiv laice - româneşti. După Transilvania, este tratată cartografic Polonia, nu înainte însă de obişnuitul text preliminar, intitulat, spre deosebire de hartă, Regnum Poloniae44. în Regatul Poloniei - se spune - sunt cuprinse Lithuania, Samogitia, Mascovia, Volhinia, Podolia şi Rusia, care se numeşte şi meridională, zisă de unii şi Ruthenia, de asemenea, toată Prussia, cu excepţia acelei părţi care recunoaşte pe propriul duce; Lewenclaius adaugă şi pe principele moldovenilor, adus în vasalitatea regelui Poloniei în anul 1570“. Despre limba lituanienilor se spune greşit că este slava, ca şi a polonilor; despre locuitorii Samogitiei se arată că au origine germanică (saxonică). Moldova este şi aici prezentată ca „parte a Ţării Româneşti“ (Moldavia pars Walachiae est), sau, mai curând, ca o ţară românească. Nu reiese de nicăieri că s-ar fi realizat Uniunea Polono-Lituaniană şi că Lituania ar avea un statut special în cadrul Regatului. Harta este însă intitulată Poloniae Lituaniaeque descriptio (autor Wenceslaus Godreccius, corector Andrea Pograbius Pilsnensi) şi înfăţişează toate provinciile şi ţările enumerate mai sus colorate diferit45. Urmează descrierile Prusiei şi Livoniei, cu hărţile adiacente46. în jurul Livoniei - se arată - locuiesc Prussi, Lituani şi Russi, dar ţara cuprinde în ea Curones, Esthenos şi Lettos (curlandezi, estoni şi letoni), „naţiuni diferite, atât ca obiceiuri, cât şi ca limbă“47. între hotarele Prusiei ar trăi Livones, Lithuani, Samogitae şi Prussi, vorbitori de o limbă „slavică“, amestecată cu vorbe latine corupte, dar şi Teutones et Germani, mai ales în zonele maritime, vorbitori de limbă „germanică“48. Mai amintim o regiune asupra căreia s-a aplecat Ortelius, anume România, nu pentru că ar fi aşezată în Europa Central-Orientală, ci fiindcă rezonanţa acestui nume conduce, prin Constantinopol, spre Roma şi fiindcă, pe harta dedicată României, apar şi Ţara Românească, Moldova şi o mare parte din Transilvania, 43 Vezi consemnarea în jurul anului 1500, în unele documente latine referitoare la Banat, a „dreptului ţării românilor“, aplicat de instanţele locale. Cf. loan-A. Pop. Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania in secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991, p.... 44 A. Ortelius, Theatrum..., p. 98. 45 Ibidem, între p. 98-99. 46 Ibidem, p. 99-100, cu hărţile între p. 99-100 şi 100-101. 47 Ibidem, p. 100. 48 Ibidem, p. 99.
