Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
40 Ana Dimitran, Botond Gádor între români, ar fi fost mult mai simplu să se decreteze eliberarea lor din iobăgie30, în locul reînnoirilor tară prea mult ecou ale unor scutiri de prestaţii care aveau în vedere doar obligaţiile datorate principelui31. Nu au fost însoţite de un act de înnobilare nici măcar convertirile făcute pe faţă de preoţi care au beneficiat altfel de pe urma acestui gest, fie sub aspect economic32, fie prin numirea în funcţia 30 Gestul acesta a fost făcut, Dieta întrunită la Alba Iuiia între 20-27 iulie 1600 legiferându-1 prin articolul 24 (vezi textul la Szilágyi Sándor, op. cit., voi. IV, p. 527), cu siguranţă sub presiunea exercitată de Mihai Viteazul. Documentul emis de Gabriel Báthory la Alba Iuiia în 9 iunie 1609 are un conţinut asemănător (vezi textul la Timotei Cipariu, Archivu..., nr. XXVIII, 15 sept. 1869, p. 550), dar, după cum rezultă din documentele ulterioare de întărire a scutirilor preoţimii, nici una din aceste hotărâri nu a fost respectată şi, ceea ce este mai important, ele nu au intrat în componenţa Constitu(iilor*Aprobate. 31 Vezi pentru această problemă Ştefan Meteş, op. cit., p. 209, 221, 272-273, 278, 289, 547, 464-466, cu trimiterile la sursele documentare. 32 Interesant sub acest aspect este documentul emis la Beiuş în 15 ianuarie 1608 de principele Sigismund Rákóczi pentru “Reverendus vero Michael, concionator ecclesiae possessionis valachalis Vajdafalva nuncupatae, non ita pridem errori Graecorum sive schismaticorum renunciasset, orthodoxaeque religioni sponte et libere se addixisset”. Pentru el şi pentru ceilalţi preoţi români trecuţi deja sau care urmau să treacă la Calvinism se prevedea de asemenea: “vel vero electionis Episcoporum, Seniorum, et quorumlibet graduum ecclesiasticorum, impedire, turbare et molestare, aut vero eosdem ad contributionem censuum, taxarum tum ordinariarum tum extraordinariarum, subsidiisque et lucri camerae nostrae solutionem, item decimarum, nonarum, et quarumlibet datiarum pensionem, servitiorumque quorumlibet, plebeorum et civilium, domino terrestri, ut antea solebant, quovis modo solvere, et depromere, nequaquam praesumatis, aut sitis ausi modo aliquali, quia eosdem ritibus, legibus, consuetudinibus, gratiis, et privilegiis antefatarum ecclesiarum orthodoxarum hungaricalium frui et gaudere permittere succesivi semper temporibus modis omnibus debeatis, ac teneamini.” (Timotei Cipariu, op.cit, nr. XXXI, 1 ianuarie 1870, p. 609-610). De remarcat în primul rând că acest document nu este nici pe departe o diplomă de înnobilare şi nici nu este adresat unei persoane înnobilate anterior, deşi scutirile acordate lui Mihail din Voievodenii Mari (Vaidafalva) sunt, în parte, similare cu cele enumerate în mod obişnuit în diplomele nobilitare. Pentru a se vedea în mod explicit diferenţa, reproducem textul similar din diploma dată preotului Gheorghe Pop din Daia şi fratelui său, Ladislau. în care principele, adresându-se funcţionarilor săi, solicită următoarele: “quatenus Vos quoque a modo deinceps successivis semper temporibus dictam domum, aliasque haereditates, terras arabiles, vineas, generaliter omnes allodiaturas jam praenominatas, exemptas, supportatas, libertatas, et nobilitatas in perpetuum habere debeatis, et teneamini, neque eosdem Georgium, et Ladislaum Pap, ad aliquam Censuum, taxarum, et contributionum nostrarum tam ordinariarum, quam extraordinariarum, subsidiique et lucri Camerae nostrae Solutione, servitiorum quorumlibet plebeorum, et civilium exhibitionem, onerum ignobilium supportatione, item decimarum, nonarum, capetiarum, quartarum, quintarum, in rationem Fisci nostri quotannis provenire debentem pensionem, hospitumque in praedictam ipsorum Domum receptionem cogere, et compellere, aut propterea eosdem in Personis, rebusque et bonis ipsorum quibusvis impedire, turbare, molestare, seu quovis modo damnificare praesumatis, vel sitis ausi modo aliquali.” (reconfirmare din 17 aprilie 1718 la Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iuiia, nr. inv. Doc. 3182). în acest fel, onorurile, libertăţile şi privilegiile preoţilor calvini maghiari (care nu se suprapun neapărat peste cele derivate din statutul nobiliar, căci nici preoţii respectivi nu erau toţi nobili) transferate şi asupra preoţilor români calvini trebuie înţelese doar ca elemente de natură economică şi nu socială, iar în virtutea actului emis la 17 februarie 1614 de Gabriel Bethlen, prin care preoţii români din comitatele Bihor. Crasna şi Solnocul de Mijloc primesc drepturi egale cu ale preoţilor maghiari calvini (apud Ştefan Meteş, op. cit., p. 248, nota 4), se impune concluzia că scutirile enumerate în diploma lui Mihail din Voievodenii Mari (Vaidafalva) se referă tot numai la comitatele din Partium, nefiind un act cu valoare generală pentru întreg Principatul. De asemenea, în virtutea hotărârii sinodului calvin de la Debrecen din 9 iunie 1630, prin care urmau să fie pedepsiţi acei preoţi români care aderaseră la Reformă doar "sub pretextu
