Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Economie
1 22 Enikő Rüsz-Fogarasi multe zile. Ocna Dej a obţinut de la regele Matia Corvin dreptul pentru a ţine târg anual în timpul sărbătorii Translatio Augustini, adică pentru 11 octombrie21. Dejul a primit drept de iarmaroc de la regele Vladislav II prin privilegiul din 4 septembrie 150222. Actul a conferit Dejului două ocazii de târg: una în Duminica Oculi, adică a patra duminică înainte de Paşti, şi alta de Sf. Nicolae (6 decembrie). Documentul sus-amintit precizează că târgul se va ţine atâtea zile înainte şi după sărbătorile amintite, cât va fi necesar şi suficient23. Târgurile săptămânale şi anuale au fost pe tot parcursul evului mediu locuri publice unde erau anunţate cele mai importante hotărâri legate de regiunea respectivă şi se efectua, după procedura juridică, anunţarea de trei ori a sentinţelor, ori chemarea la judecată a părţilor implicate24. Prin urmare, dreptul de a ţine târg este unul dintre cele mai importante privilegii atât prin el însuşi, cât şi prin urmările lui. Prin drepturile obţinute, tăietorii şi transportatorii de sare, dar şi ceilalţi locuitori din Dej şi Ocna Dej aveau create condiţiile necesare pentru aprovizionarea lor cu produse alimentare şi meşteşugăreşti. Datorită târgurilor nundinale aceste aşezări salinare au fost incluse în circuitul comercial bine-cunoscut şi frecventat de negustorii vremii. Dejenii, din deceniul al treilea al secolului al XVI-lea, au avut târgul săptămânal de Sâmbătă şi două târguri anuale de mai multe zile de Duminica Oculi şi de Sfântul Nicolae. Totodată, datorită distanţei mici, aveau posibilitatea să frecventeze târgul săptămânal de Marţi şi târgul anual din 11 octombrie din Ocna Dej. Anexa 1: 1517, noiembrie 20 - Buda Ludovic, regele Ungariei, acordă Dejului dreptul de a ţine târg săptămânal în ziua de sâmbătă. Original pe hârtie, cu pecete aplicată sub text, la Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale ale României, Fondul Primăria Oraşului Dej, Privilegii, nr. 107. In partea dreaptă, deasupra textului: Commissio propria domini regis. Tot aici şi in copie autentificată din 28 octombrie 1851. Fotocopie la Arhivele Naţionale Maghiare, Budapesta, Colecţia de fotocopii ale documentelor medievale (Diplomatikai Fényképgyűjteményi): DF 253401. Nos Ludovicus Dei gracia rex Hungarie et Bohemie etc., memorie commendamus tenore presencium significantes, quibus expedit universis, quod nos cum ad suplicacionem fidelium nostrorum magnifici Joannis Bomemyzza ac venerabilis Pauli preposito, thezawrarii nostri, comitum videlicet camerarum 21 Kádár, op. cit., Ill, p. 222. "„Aliisque diebus ipsas festivitates precedentibus et sequentibus ad id festum necessario aptis et sufficientibus...”, Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale ale României, Fondul Primăria oraşului Dej, Privilegii, nr. 74 (vezi anexa nr. 2). 23 Ibidem. 24 Korai Magyar Történeti Lexikon, Budapest, 1994, p. 720.
