Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
116 Sándor Pál-Antal Revenirea la viaţa instituţională autonomă a scaunelor, implicit la cea a scaunului Mureş, se va întâmpla la începutul secoluli al XVIl-lea. în urma restabilirii libertăţilor secuieşti din decembrie 1601, s-a restabilit şi activitatea instituţională autonomă locală. De acum încolo, conducătorii scăunali, în afară de căpitan, împreună cu membrii organelor instituţionale vor fi aleşi din sânul comunităţii scaunului, iar viaţa instituţională va cunoaşte o înflorire semnificativă. Trebuie să menţionăm aici că revenirea la viaţa instituţională autonomă nu a însemnat restabilirea instituţiilor şi dregătoriilor secuieşti anterioare răscoalei din anul 1562. Transformările intervenite între timp în sânul societăţii secuieşti au făcut imposibilă revenire la un sistem instituţional arhaic, depăşit de cerinţele vremii. Astfel nu s-a reintrodus ocuparea funcţiilor după obiceiul rotaţiei pe neamuri şi ramuri, despre care există informaţii până pe la mijlocul secolului al XVI-lea tocmai în scaunul Mureş. Nu s-au reînfiinţat funcţiile de conducere mai marele oştirii (főhadnagy) şi al judelui scaunal (székbíró), ci s-au menţinut dregătoriile încetăţenite mai recent, primind desigur un conţinut corespunzător cerinţelor practicării autonomiei locale. Nu s-a revenit la obiceiul judecării cauzelor la instanţa corpului juzilor neamurilor şi ramurilor, ci în baza scaunului de judecată creat potrivit hotărârii dietale din 1562. Cu timpul instanţa judecătorească a evoluat, dezvoltându-se într-un sistem instituţional de judecată cu mai multe trepte şi cu sfera de competenţă din ce în ce mai bine circumscrisă. In secolul al XVII-lea dreptul scaunului zis ius statuendi a cunoscut o perioadă de înflorire, fiind aduse reglementări privitoare la principalele domenii de activitate. în acelaşi timp, pe lângă extinderea activităţii judecătoreşti a crescut rolul scaunului în domeniul administraţiei, care a atras după sine înmulţirea numărului funcţionarilor scaunali, au apărut chiar noi domenii de activitate, cum a fost repartizarea şi strângerea dării către Poarta otomană. în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, ca urmare a evenimentelor militare şi a schimbării statutului Transilvaniei, autonomia scaunului Mureş a suferit modificări substanţiale. Desfăşurarea activităţii instituţiilor sale a fost dereglată de obstacole ridicate de împrejurările neobişnuite ale vremii. Activitatea sa de reglementare a vieţii publice s-a rezumat la rezolvarea problemelor legate de încartiruirea şi aprovizionarea armatei austriece trimisă aici pentru iernare şi staţionare, cât şi la stabilirea modalităţilor de repartizare şi strângere a impozitelor deosebit de usturătoare şi mereu crescânde. Activitatea administrativă a fost redusă, aproape în întregime, la strângerea impozitelor şi la rezovarea plângerilor făcute împotriva abuzurilor armatei încartiruite ori în mişcare prin scaun. Odată cu instalarea şi consolidarea ocupaţiei habsburgice în Transilvania noua stăpânire s-a amestecat tot mai mult în viaţa întemă a jurisdicţiunilor din principat, printre care se numără şi scaunul Mureş, ceea ce a atras după sine încheierea unei epoci şi începerea alteia cu trăsături adecvate noii situaţii.
