Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
Sistemul instituţional al scaunului secuiesc Mureş 107 spune printre altele că: “ Vi se dă ca dregători juzi regeşti, care să se comporte în fiecare scaun în mod lăudabil şi cu demnitatea corespunzătoare maiestăţii sale regeşti... De aceea de acum înainte juzii regeşti în toate scaunele secuieşti să fie respectaţi cu cinste şi bună-cuviinţă şi să aibă autoritate prin care să se oglindească demnitatea princiară cu adevărat, în mod evident şi concludent. Pentru că maiestatea sa vrea să acorde persoanelor lor autoritate demnă, de aceea juzii regeşti, dacă nu vor fi ocupaţi în serviciul maiestăţii sale sau al ţării, să fie prezenţi la fiecare judecată obişnuită în persoană...” etc.15 Juzii regali au şi făcut uz de puterea lor, ceea ce o dovedesc plângerile ridicate împotriva lor. Extinderea atribuţiilor juzilor regali n-a fost decât un început în restrângerea vieţii autonome a secuilor. Schimbarea hotărâtoare a intervenit în anul 1562, după înfrângerea marii răscoale secuieşti. Potrivit hotărârilor dietei de la Sighişoara din iunie 1562, primele două stări, adică primorii (fruntaşii) şi primipilii (călăreţii), au fost recunoscuţi ca nobili, starea a treia, zisă “cei de rând” {község), a căzut în dependenţă princiară (luaţi sub protecţia principelui, consideraţi iobagi ai săi). Prin urmare ei au fost excluşi din “viaţa publică” a scaunului. Nu puteau participa activ la adunările generale şi nici reprezentanţi nu aveau în scaunele de judecată. Adunarea generală a obştii s-a transformat în instituţie nobiliară, ca în comitate. Una din urmările înnăbuşirii marii răscoale a secuilor a fost chiar lichidarea parţială a autonomiei lor şi extinderea unui control central sever. între hotărârile dietei din 1562 ţinută la Sighişoara sunt şi unele dispoziţii privitoare la activitatea de organizare. Activitatea judecătorească a fost supusă unei organizări mai riguroase. S-a stabilit ca în fiecare scaun: “atât în scaunele [filiale], cât şi în scaunele principale juzii noştri regali, juzii scăunali şi asesorii scăunali să ţină scaun în fiecare a 15-a zi, să facă judecată, unde juzii regali să fie prezenţi personal amândoi, ori unul dintre ei... Şi ca judecata să fie demnă şi să aibă loc în linişte, în fiecare scaun să fie [alese] douăsprezece persoane principale dintre primori şi primipili cunoscători ai legii şi cu credinţă în Dumnezeu, care să şi jure...”16. Din lipsă de izvoare documentare, activitatea scaunului de judecată a scaunului Mureş din deceniile următoare nu ne este cunoscută, dar fără îndoială a funcţionat dezbătând feluritele cauze reclamate aici. Sunt deosebit de importante schimbările necuprinse în hotărârile dietei, dar pe care puterea princială le-a aplicat cu conştiinciozitate. A suprimat dreptul secuilor la “adunarea naţională”, organul cel mai important al autonomiei, a fost lichidat forul superior de judecată de la Odorheiul Secuiesc, iar juzii regali numiţi în fruntea scaunelor au fost înzestraţi cu puteri depline. De la forul de judecată al scaunului, apelul se făcea acum nu la scaunul de judecată din Odorheiu Secuiesc, ci direct la principe. Din această perioada nu avem cunoştinţă despre ţinerea adunărilor generale ale scaunelor. Dregătoriile de căpitan şi de jude scaunal, cu excepţia 15 MonComTrans, II, p. 122-126. 16 SzOkl, II, p. 163-164.
