Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
106 Sándor Pál-Antal După înfiinţarea principatului Transilvaniei, la secui au avut loc schimbări profunde. Menţinera tânărului stat autonom şi aşezarea pe baze noi a organismelor sale au pretins eforturi extraordinare şi din partea secuilor. Au crescut obligaţiile lor nemilitare. în interesul creşterii veniturilor vistieriei şi pentru acoperirea cheltuielilor mari, a fost introdusă impunerea ordinară - adesea şi extraordinară - care era greu suportată, mai cu seamă de secuii de rând. Perioada sarcinilor deosebit de grele a dus la ruinarea multor familii de secui şi la accelerarea procesului de generalizare a relaţiilor feudale. Noile împejurări n-au lăsat neatinse nici rânduielile de organizare ale secuilor. încercarea nobililor, a fruntaşilor secui şi mai ales a dregătorilor princiari de a limita şi chiar lichida drepturile şi libertăţile secuieşti, a fost întâmpinată cu vie şi dârză împotrivire, folosindu-se ca mijloc de apărare organele de autonomie. După ce dieta din 1545 ţinută la Târgu Mureş a ordonat conscrierea impozabililor şi în cele şapte scaune secuieşti", secuii, în adunarea lor obştească, au refuzat să aplice hotărârea, iar scaunele Sepsi şi Orbai s-au opus în mod făţiş “conumeraţiunii”. Trei ani mai târziu, la dieta din 1548, care sa ţinut la Turda, deputaţii secui au încercat să se opună la adoptarea hotărârii privind darea pusă pe secui, pe motivul că în această chestiune trebuia să hotărască “adunarea lor naţională”11 12. în acelaşi chip au procedat şi în 1552, la dieta din Turda, unde delegaţii secui au argumentat că, fiind în număr prea mic, nu pot participa la adoptarea hotărârii, care urmează să se ia de “adunarea naţională” din Odorheiul Secuiesc13. Cu alte ocazii nu s-au prezentat la dietă, ca de exemplu în 1551 la Sibiu. Pe timpul celei de-a doua domnii a lui loan Sigismund, “regele ales” a procedat la reglementarea impunerii secuilor şi la restrângerea autonomiei lor. A pus în vedere introducerea şi în Secuime a ’’dreptului regesc” (ius regium) şi a mărit competenţa juzilor regali în dauna dregătorilor aleşi ai scaunelor14. Odată cu formarea principatului Transilvaniei dregătoria comitelui secuilor a dispărut. Competenţa sa, ca şi a voievodului, a trecut asupra principelui. Ştefan Bâthori din 1571 şi principii, care i-au succedat, apoi în secolul al XVIII-lea împărăteasa Maria Tereza şi urmaşii ei, au luat între titlurile lor şi pe cel de comite al secuilor. Supravegherea şi controlul scaunelor secuieşti din partea puterii centrale erau exercitate acum numai de juzii regali, numiţi de principi dintre oamenii lor de încredere şi înzestraţi cu drepturi largi. Dieta din 1559 de la Alba Iulia, care sa ocupat aproape exclusiv de problemele secuieşti, a ridicat pe juzii regali deasupra celorlalţi dregători ai scaunelor, subliniind că ei trebuie să fie priviţi ca şi comiţii supremi ai comitatelor. Le-a mărit retribuţiile, astfel că jumătate din amenzi le-au primit ei şi numai cealaltă jumătate se împărţea între căpitan, judele scăunal şi asesori. în absenţa lor nu se puteau ţine scaune de judecată. Hotărârea 11 Monumenta comitialia regni Transsylvaniae (în continuare: MonComTrans), editat de Sándor Szilágyi între anii 1875-1898, Budapest, 1875,1, p. 225. 12 Ibidem, p. 211,240. 13 Ibidem, p. 411. 14 Ibidem, II, p. 75, 122-126.
